Dacă Universitatea ar fi comparată cu un stat, ar fi o republică parlamentară, deoarece până acum rectorul a fost ales de "parlament", adică de membrii Senatului universitar. La anul, însă, are de ales între un "preşedinte" votat de "popor", adică de profesori şi studenţi, şi un manager desemnat printr-un concurs la care se pot prezenta chiar şi profesori din Constanţa ori Debreţin.

Reglementarea e prevăzută în noua lege a educaţiei, iar pentru aplicarea ei Universitatea orădeană organizează un referendum la mijlocul acestei săptămâni. Deşi are un caracter tehnic, operaţiunea e percepută ca o repetiţie la alegerile propriu-zise de anul viitor, când se va decide cine va conduce destinele acestei instituţii-mamut, al cărei buget depăşeşte anual 1.000 de miliarde de lei vechi. Va reuşi actualul rector să obţină un nou mandat sau, dimpotrivă, profesorii şi studenţii vor considera că tranziţia de la Epoca Maghiar trebuie să ia sfârşit, iar în viaţa Universităţii trebuie început un ev nou?...

Opţiuni opuse

Potrivit noii legi a educaţiei, universităţile din România, atât cele de stat cât şi cele private, nu-şi mai pot alege rectorul prin votul Senatului, în care sunt reprezentaţi doar decanii facultăţilor, şefii de catedre şi o parte din studenţi. Ca atare, nici la Universitatea din Oradea cuvântul hotărâtor nu îl vor mai avea cei 100 de membri ai Senatului, ci toţi membrii comunităţii academice. Asta doar dacă vor, căci legea permite fiecărei universităţi să opteze: fie rector "prin vot direct, universal, egal şi secret", fie desemnat prin concurs arbitrat de o comisie formată pe jumătate din membri ai comunităţii academice, iar pe cealaltă jumătate de persoane din afara acesteia.

În prima variantă, vor avea dreptul să voteze viitorul rector toate cadrele didactice şi cercetătorii angajaţi pe perioadă nedeterminată, plus studenţii din Senat şi din