Ceea ce ne-am obişnuit să numim "ţara" se preschimbă pe zi ce trece într-un azil în care cei mai agresivi pacienţi au gonit medicii, îmbrăcând peste pijamale halatele albe, confiscând stetoscoapele şi arogându-şi tratarea celorlalţi bolnavi după propriile schimonoseli.

Prin îndemnul "Să trăiţi bine!" considerăm deja natural că nu putem supravieţui decât cu 75% din lefuri sau chiar fără salarii. Prin "solidaritate" pricepem că atunci când semenii protestează la Guvern, se aruncă din balconul Parlamentului, se împuşcă sau îşi dau foc în faţa Palatului Prezidenţial noi trebuie să ne deconectăm pe Euforia TV. Prin vot uninominal ni se pare beton să ne reprezinte tonomate care nu ştiu decât să-l îngâne papagaliceşte pe Şeful.

Prin "interzicerea migraţiei politice" sufragiul ne-a fost deturnat nu pe bucăţi, ca în trecut, prin racolarea câte unui neisprăvit de deputat ori senator, ci en-gros, prin inventarea unui întreg "partid" care să completeze barca Puterii. După "întoarcerea la popor" mai zărim doar dosurile celor care până mai ieri se îmbăiau în mulţime. Prin imperativul "nu intrăm în genunchi în Europa!" rămânem în afara Schengen şi mustrăm ţăţeşte ambasadorii ţărilor care ne spun că nu suntem stat de drept. Prin "descentralizare" ne-a devenit clar că vieţile tuturor trebuie decise prin Ordonanţe de Guvern.

Nebunia a atins, însă, cote paroxistice săptămâna trecută, când şeful statului a decis să-l mai modernizeze un pic, de pe o zi pe alta, prin ceea ce va intra în istorie ca o uriaşă manipulare numită "reorganizare administrativ-teritorială" şi justificată, total mincinos, că altfel nu ne mai dă UE fonduri. Operaţiunea a ridicat schizofrenia la cote incredibile, şi nimeni nu mai raţionează că în loc să "creştem absorbţia fondurilor europene" va trebui să returnăm banii deja primiţi pentru actualele judeţe, iar în loc să obţinem "apropierea admi