Dacă e iunie, e Festivalul de teatru „Atelier" de la Baia Mare. Asta se ştie de 19 ani încoace, „Atelierul" dramaturgului Radu Macrinici fiind cea mai longevivă manifestare teatrală din România. Dedicat experimentelor teatrale, acest eveniment reprezintă o gură de aer proaspăt în peisajul cam gri al culturii române.

Teatru-poezie made in Japan

Deşi deschis întotdeauna noului, „Atelierul" are câteva apariţii intrate deja în tradiţie. Este cazul mereu surprinzătorului actor-dansator-guru japonez Hikaru Otsubo, o prezenţă constantă a „Atelierului", el neratând decât două ediţii. Spectacolele lui de dans butoh sunt un plonjeu binefăcător în poezia teatrului japonez. Hikaru Otsubo explică pentru neofiţi cam cum stă treaba cu arta lui astfel: „Dansul butoh porneşte de la ideea că picioarele noastre sunt atârnate de pământ. Astfel, noi sorbim energia izbucnită din pământ prin tălpi, ne umplem corpul de ea şi dansăm folosindu-ne de această energie care radiază din noi prin vârful capului şi prin vârful fiecărui deget către cer". Pământul, cerul, apa şi stelele nopţii sunt şi personajele spectacolului din acest an.

O altă prezenţă permanentă a „Atelierului" este regizorul Radu Afrim, legat cu fire puternice de acest festival încă de pe vremea când acesta se desfăşura la Sfântu Gheorghe, unde Radu îşi făcea ucenicia de regizor. Spectacolul cu care este reprezentat Afrim de această dată este originar din Brăila, de la Teatrul „Maria Filotti", o instituţie aflată în plin scandal, trupa încercând fără succes să scape de directorul susţinut de PSD, folkistul Mircea Bodolan. Situaţia este cu atât mai tristă cu cât această trupă era pe val în ultimii ani scoţând succes după succes în colaborarea cu mari regizori ca Victor Ioan Frunză şi Radu Afrim. Acea perioadă de glorie e moartă şi-ngropată, iar minunatul teatru brăilean care dădea lecţii Capitalei s-a întors l