Din fostul judeţ Dorohoi au mai rămas acum doar un album cu poze vechi şi multe amintiri plăcute.
Înfiinţat prin lege de Alexandru Ioan Cuza pe 1 aprilie 1864, cel mai nordic judeţ al Moldovei a supravieţuit doar 88 de ani. După Al Doilea Război Mondial, râmânând fără Herţa şi teritoriile ocupate de sovietici, judeţul a fost desfinţat în 1952 de reforma administrativ -teritorială a lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi alipit Botoşaniului.
Istoricii sunt de părere că a fost o mişcare înţeleaptă, în timp ce oamenii locului spun că desfiinţarea judeţului a dus la un regres teribil al oraşului Dorohoi şi al îmrejurimilor. Istoria spune însă că Dorohoiul ca judeţ a avut o perioadă de glorie, fiind cândva ceva mai dezvoltat economic decât Botoşaniul şi, ca oraş reşedinţă de judeţ, mai mare chiar decât Suceava.
Trei oraşe şi 63 de sate
La înfiinţare, judeţul avea trei oraşe, numite pe atunci comune urbane, Dorohoi, Mihăileni şi Dersca, şi 63 de sate, administrate de cinci „plăşi“, un fel de prefecturi locale. „În dicţionarul geografic al judeţului Dorohoi, scris de Nicu Filipescu Dubău, judeţul era prezentat că se întindea între Bucovina, Basarabia şi judeţul Botoşani. Primele transformări le-a suferi prin Legea de unificare administrativă din 1925 a Regelui Ferdinand. A pierdut două localităţi, dar a câştigat vreo zece. În 1929 s-a mai redus numărul localităţilor, din mai multe sate mici formându-se comune rurale mai mari şi s-a redus şi numărul plăşilor, de la cinci la trei“, spune istoricul Gheorghe Median.
Sub acestă formă administrativă, judeţul Dorohoi a rezistat până în 1952, când a fost desfiinţat de comunişti. La Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani se păstrează un album cu poze vechi făcute în perioada de glorie a judeţului Dorohoi. Reşedinţa de judeţ era un târg populat de o numeroasă comunitate evreiască. Ace
