Foto: Thinkstock Unde-ţi mai sunt replicile despre existenţă? Mă întreabă un prieten. Lasă-mă că mi-au căzut şi s-au împrăştiat peste tot, iar acum stau să le adun, i-am răspuns. Mereu câte cineva îmi dă peste mână, sperând că le voi pierde, dar speră în zadar, căci adevărul nu se pierde, el există în afara timpului.
Lumea şi-a pus permanent întrebările: „Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Care este adevărata faţă a Universului?”. Răspunsurile au venit din două părţi opuse. Societatea, prin structura ei, a îmbrăţişat filosofia existenţei materiale, pe care a promovat-o. I-a convenit acest lucru, căci poate asigura menţinerea sub control a membrilor ei. Iniţiaţii însă au ales calea înţelegerii principiului că ceea ce nu se vede coordonează ceea ce se vede. Mulţi se întreabă: „Unde sunt dovezile acestei Existenţe Superioare?”. Creşteţi spiritual şi le veţi găsi, cu siguranţă.
Omul poate fi încarcerat numai fizic şi din acest considerent, spiritul, fiind liber, devine periculos pentru structurile sociale. Este considerat periculos, putând să vadă şi ceea ce aceste structuri doresc să rămână ascuns. Dar existenţa adevărată nu este coordonată de legile materiei. Sub viteza luminii existăm explicit, zicem noi, sub formă de materie, iar peste această viteză existăm implicit, dincolo de vizibil. Deja au început să apară breşe şi în lumea ştiinţei, care să demonstreze existenţa altei lumi, decât cea materială, în care nu sunt valabile legile cunoscute şi acceptate. Experimentul Aspect, efectuat în anul 1982, în Franţa, a evidenţiat faptul că două particule cuantice, care au fost despărţite, separate la distanţe mari una de alta, continuau să rămână într-o conexiune invizibilă. Dacă una dintre particule suferea o transformare, în cea de-a doua se producea schimbarea, instantaneu. Cercetătorii
nu-şi pot explica mecanismul de producer
