Cu cât nevoia de corectitudine publică devine mai mare, cu atât nemernicii acestei ţări devin mai nesimţiţi.
Noi le cerem să nu mai fure deloc, pentru că nu le mai suportăm hoţia, iar ei se îndârjesc să fure cât mai mult. Apoi vin la televizor şi povestesc cât de corecţi sunt ei, proşti de corecţi!, chiar dacă strâng averi pe care nu le vor putea justifica în veci. Zilele din urmă ne-au oferit câteva cazuri revoltătoare.
Mă întreb cum poate un partid, pe numele său PDL, să numească şi să menţină la conducerea Gărzii Financiare Bucureşti un escroc de talia lui Stelică Constantin Barna. Individul ocupă acest post din 2009, an în care firma mamei sale - o măicuţă nevinovată, folosită drept paravan - se îngloda în datorii. Acum trei luni, firma a fost trecută pe numele unui şomer basarabean, care, eşuat în căsuţa lui de chirpici, nu ştia că a devenit patron. Şi nici că are de plătit datorii de 6,7 milioane de euro, de care Barna de la Gardă încerca să se descotorosească. „E o ilegalitate!", a tunat acesta când reporterul Alex Nedea i-a prezentat datele cazului fără a-i dezvălui numele firmei. „E comandă politică!", a schimbat macazul când a văzut că era vorba despre propria-i afacere. Biografia lui Barna descrie un prăduitor politic: consilier la Primăria Capitalei şi din partea PSD (2000-2005), şi a PDL (2005), director al unei fabrici de stat, Aversa, pe care a reuşit s-o falimenteze (2005-2006). Calităţile sale de învârtitor al banului public l-au propulsat, în 2009, la conducerea Gărzii Financiare Bucureşti. Şi de atunci tot învârteşte, iar noi ne mirăm că evaziunea, afurisita, nu poate fi stârpită.
Uluitor tupeul a două vlăstare PSD-iste, Liviu Dragnea şi Dan Şova! Deşi prinşi cu mâna în fondurile europene (baronul de Teleorman) sau în banii publici din România (senatorul de Olt), aceştia etalează un formidabil talent de a minţi. Evident, şi u
