Viaţa a luat-o înaintea dicţionarului. Mârlănia, în dicţionar, e un atribut clasic al bărbatului. În societate, mârlănia astăzi e tot atât de răspândită şi la femei, dar termenul nu a stabilizat şi un feminin. Unii zic mârlancă. Zic şi golancă, şi mafioată, dar nu vine de se leagă. Mai mult, mondena, femeia de ciocoi şi de om cu bani mulţi, pipiţa şi vedeta de tabloid au instituţionalizat noi tipuri de trufie şi trivialitate, fără însă ca acestea să capete şi un gen. Top-modele sunt şi bărbatul, şi femeia, deşi în româneasca anglicizată femeia ar fi să se numească top-modelă.
În toate profesiile democratizate, lucrurile sunt încă în curs de aşezare. Nu se spune dentistă, nici stomatoloagă, deşi stomatologia nu face o despărţire între sexe. Deoarece în farmacii nu mai profesează, ca odinioară, bărbaţi, cuvântul farmacistă e în naturalul veacului. Lista profesiilor, în care dominanta e feminină şi foarte lungă, ar merita o desluşire: de ce masculinul cedează atât de greu la români? Din prima zi, bărbatului de la computer i s-a spus computerist. Astăzi, numărul femeilor care au în faţă un computer e mai mare ca al bărbaţilor, totuşi frecvenţa nu a forţat şi schimbarea genului. Poate şi pentru că "ă"-ul, care marchează deosebirea, este mult prea autohton, ca să nu dea o reacţie negativă, de respingere. Computeristă – nu e bine, sună ca dracu’. Ca şi biciclistă, paraşutistă, bateristă.
"Deputată" parcă a prins, dar "senatoare" nu prea. Femeia din Parlament e parlamentar, nu parlamentară, ceea ce nu-i pe măsura mileniului al treilea. Fiind puţine doamne în Parlament, înfăţişarea lor nu a stabilizat şi un portret de reprezentare al româncei, o imagine tip, ca imaginea politicienei în Anglia ori Germania. În Anglia, deputata nu face caz de feminităţile ei, dimpotrivă, le estompează. Politicienele noastre, chiar şi când n-au nici un pic de vin
