Peste 10.000 de clujeni au luat cu asalt aseară Piața Unirii din Cluj, în a doua seară a concertelor ”Ursus Evolution”. Polițiștii nu a mai avut ce face. Chiar dacă, inițial, nu aveau asta în plan, în cele din urmă au închis circulația în zonă. Numărul celor care veniseră să-i vadă pe Puya, Iris, Șuie Paparude depășea cu mult previziunile organizatorilor. Clujenii au cucerit astfel, definitiv, Piața Unirii, și nu mai vor s-o dea înapoi…
Cum s-a ajuns însă aici? E, asta e o poveste veche, despre care am mai scris, inclusiv pe VoxPublica (vezi aici). Dar, niciodată nu e în plus să scrii despre un lucru bun. Și, alegând aleatoriu mai multe imagini și proiecte, vă propun aceeași poveste, din imagini.
***
Mai întâi, puțină istorie. Piața Unirii, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.
La sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, Piața Unirii devine subiect de controversă. Săpăturile arheologice devin pretext pentru manifestările naționaliste organizate de fostul primar Gheorghe Funar. Șantierele arheologice, îngrădite de mici gărdulețe, devin gropi în care trecătorii își abandonează ambalajele de chips-uri ori sucuri.
În 2005, grupul de inițiativă socială MindBomb revendică Piața Unirii. Încep dezbaterile publice, finalizate cu o licitație pe care o câștigă arhitecții de la Planwerk. Pe lângă proiectul propriu-zis, ei își permit și niște previziuni, legate de modul în care piața va fi luată în stăpânire de către clujeni.
Toamna lui 2009. Piața Unirii este inaugurată. Proiectul e finalizat însă doar parțial, fără închiderea străzilor laterale. Eu n-am avut răbdare să aștept inaugurarea oficială . Când pavajul proaspăt montat încă nu se uscase, iar muncitorii trebăluiau de zor la fântânile arteziene, m-am strecurat dincolo de gard. Și am devenit primul ”beneficiar” al Pieței Unirii în noua ei
