Bogdan Stancu a primit un ultimatum de la Fatih Terim. Ori convinge în cantonamentul de vară, ori va evolua la altă echipă sezonul următor. Cel mai probabil, împrumutat. 5,6 milioane de euro, cît a costat atacantul român, plus 7 milioane de euro, salariu pe trei ani, se amortizează mai greu. Şi nu dînd 3 goluri în 16 meciuri pentru Galatasaray.
Ultimatumul lui Terim, aşa cum l-a comunicat voluptuos presa turcă,reprezintă mai degrabă o şansă nesperată. De cînd avea şapte ani şi căra tava cu plăcinte pe străzile din Adana, Terim a dezvoltat o toleranţă zero la inadaptare.
“Dacă va reuşi să mă impresioneze, rămîne în lot!”, ar fi spus Terim, cu ghilimele opţionale, în ziarele din Istanbul. O afirmă un fost atacant, convertit la fundaş, fost căpitan, fost selecţioner, actualul ocupant al locului opt în topul celor mai buni antrenori din lume. Ce anume l-ar impresiona? Nu cumva lui Stancu i se cere imposibilul? Să facă tumbe pe acoperişul fierbinte? Să izbutească în trei săptămîni ceea ce i-a fost peste puteri în şase luni?!
Înainte de orice, “Motanul” trebuie să se întrebe cum de-a scăzut de la 16 la 3 goluri în jumătate de sezon. Nu are legătură nici cu plecarea lui Hagi, nici cu urma tăvii de pe creştetul lui Terim, vorba lui Caragiale. Are legătură mai degrabă cu urmele de pix neglijent de pe mîna fostului preşedinte al Galatei.
Undeva s-a supralicitat. Undeva s-a pierdut măsura lucrurilor. Preţ mare de transfer înseamnă aşteptări mari. Aşteptări enorme, în campionatul Turciei. Efectiv, altul ca viteză de ardere decît pe vremea lui Hagi&Popescu&Lucescu. Altfel nu se explică de ce nu ne mai integrăm, fotbalistic, nici aici. Decît cu condiţia severă ca un “Motan” să surprindă un “Împărat”.
Bogdan Stancu a primit un ultimatum de la Fatih Terim. Ori convinge în cantonamentul de vară, ori va evolua la altă echipă sezonul următor. Cel mai proba
