Deşi mulţi alergători care sunt la început nu iau în seamă pericolul accidentărilor, toţi cei care-şi propun să termine o cursă de maraton şi se pregătesc pentru asta pot cădea pradă accidentărilor de tot felul.
Este foarte greu să iei în serios durerea atunci când nu te confrunţi cu ea. Un alergător exact asta trebuie să facă. Să fie atent la semnalele transmise de corp, de minte şi de muşchi, astfel încât să realizeze când a intrat în zona de pericol.
E uşor de spus, dar mai greu de făcut. Din ce am văzut până acum, un antrenament intensiv de şase luni se termină întotdeauna cu o accidentare gravă dacă nu se respectă trei reguli:
1. Cel puţin o zi de pauză pe săptămână.
2. Alergările medii şi lungi să fie parcurse cu o viteză cu 10-15% mai mică decât cea propusă pentru maraton.
Exemplu. Dacă ţi-ai propus să alergi maratonul în 3h 30 de minute, adică 5 minute pe kilometru, la antrenamente trebuie să parcurgi distanţele medii şi lungi (10-36 de kilometri) cu 5' 30'' - 5' 50'' pe kilometru.
3. Să te opreşti din antrenament pentru cel puţin două zile dacă o durere persistă mai mult de şase ore după ce ai încheiat sesiunea de pregătire. Durerile pe care le simţi în timpul unui antrenament, dar care trec după încetarea efortului nu produc pagube.
Nu cunosc niciun alergător pe distanţe lungi care să nu fi fost cel puţin o dată accidentat. Din păcate am colegi şi prieteni care au renunţat din cauza accidentărilor. Cunosc şi oameni care au lipsit o vreme şi apoi au reuşit să revină.
În cei cinci ani de când mă antrenez am trecut printr-o ruptură musculară, întindere de ligamente, mi-a cedat călcâiul şi genunchiul.
Accidentările fac parte din viaţa unui alergător. Au legătură directă cu modul în care ne antrenăm, cu intensitatea la care o facem şi cu modul în care ne refacem după efort.
Deşi mulţ
