Prohibiţia drogurilor a urmat acelaşi model ca prohibiţia alcoolului din anii 1920 1933 în Statele Unite: scăderea calităţii produselor, creşterea problemelor de sănătate publică generate de abuzul acestor produse de proastă calitate în concentraţii exagerate, dezvoltarea unei pieţe negre care a ajuns să ameninţe securitatea statelor care au impus-o. Pentru a face faţă acestei situaţii, Naţiunile Unite au dezvoltat un sistem de control bazat pe represiune, încercând eradicarea producţiei, distribuţiei şi consumului de droguri. Astăzi, din ce în ce mai multe rapoarte demonstrează eşecul acestei abordări: s-a ajuns la situaţia paradoxală în care statele care tolerează consumul de droguri au probleme mai puţine din cauza drogurilor decât cele în care domină o abordare coercitivă 1.
Transform Drug Policy Foundation organizaţie care şi-a asumat misiunea de a promova sănătatea şi bunăstarea publică durabilă prin intermediul unui sistem de control al drogurilor echitabil, eficient şi adaptat nevoilor la nivel local, naţional şi internaţional rezumă costurile sistemului actual astfel:
periclitarea dezvoltării şi siguranţei internaţionale: crima organizată are la dispoziţie, din cauza regimului actual al drogurilor, resurse nelimitate pentru extindere, înarmare şi coruperea sistemelor naţionale cu scopul de a extinde piaţa ilegală;
periclitarea sănătăţii publice, răspândirea de infecţii şi distrugerea vieţilor celor care consumă droguri: din cauza represiunii, consumatorii de droguri nu apelează la servicii medicale; consumul de droguri injectabile realizat în condiţii improprii şi cu seringi utilizate în comun este cea mai rapidă cale de transmitere a HIV şi a virusului hepatitei C; impurităţile şi concentraţiile necunoscute de droguri pe care le consumă determină decese prin otrăvire sau supradoză;
încălcarea drepturilor omului: multe st
