Charles Morillo, directorul executiv al Uzinei de Vehicule Dacia, consideră că nu e nevoie de roboţi pentru ca maşinile produse la Mioveni să îndeplinească toate normele de calitate.
Capital: Ce diferenţe majore sunt între o uzină de automobile din Spania sau Franța şi cea din România?
Charles Morillo: Până acum şapte-opt ani, tendinţa uzinelor era să producă unu-două modele. Era foarte uşor să automatizezi o fabrică. Astăzi, pentru că piaţa este mult mai segmentată, nu mai poţi avea un singur model-vedetă pe care să îl produci în 300.000 de unităţi. Acum e nevoie de cinci-şase modele pentru a răspunde cerinţelor pieţei. Pentru noi, producând multe modele, nu este uşor să robotizăm uzina. Desigur, putem robotiza o parte a procesului tehnologic, dar nu tot.
Capital: Cât din afacerile uzinei de vehicule este reprezentat de producţia de maşini şi cât de cea de piese de schimb?
Charles Morillo: Producem atât vehicule finite, cât şi piese de schimb şi multe componente pentru CKD, colecţii de piese care sunt utilizate în toate celelalte uzine ale grupului Renault în care se produc maşini pe platforma Logan. 89% din producţie sunt maşini finite, 9% CKD-uri şi 2% piese de schimb.
Capital: Când Renault a preluat uzina, termenul de „roboţi umani“ atribuit angajaţilor a stârnit vii dispute. Sunt muncitorii români performanţi şi exacţi ca nişte roboţi?
Charles Morillo: Nu îmi place expresia „roboţi umani“. Oamenii nu sunt roboți. Nu ştiu de unde vine expresia asta, dar în toate uzinele Renault avem şi roboţi, şi oameni. Şi aici este la fel. Avem câţiva roboţi şi mulţi oameni. Pentru mine, oamenii nu sunt roboţi, dar calitatea produselor este de top.
Am făcut multe progrese în domeniul calităţii în ultimii ani. Ne aflăm în top 3 al calităţii între uzinele grupului Renault. A adăuga un robot este un calcul economic sau
