Una dintre temele predilecte ale expoziţiilor Muzeului Alimentarium din Vevey (Elveţia) o reprezintă cea a dietelor alimentare în diferite epoci istorice ale umanităţii, de la preistorie la epoca modernă. O analiză mai profundă a acestui subiect poate conduce la concluzii surprinzătoare.
Ca turist curios, interesat de acest domeniu, am vizitat şi eu Muzeul Alimentarium, cu prilejul câtorva dintre expoziţii, din care am reţinut „Les mangeurs de l’an mille” (cu alte cuvinte, ce se mânca la anul 1000), „De la cuisine à l’usine” (din bucătărie în uzină), precum şi o alta dedicată evoluţiei dietei alimentare de-a lungul istoriei. Despre dieta strămoşilor ne-am propus să vorbim de această dată.
Vizita la muzeu avea să îmi prilejuiască mai multe revelaţii. Una dintre ele este aceea că strămoşii noştri de acum 40.000 de ani, primii „homo sapiens sapiens”, erau mai sănătoşi decât suntem noi astăzi (luaţi per ansamblu). Datorită faptului că dieta lor era în principal frugivoră – bazată pe rădăcini, frunze, nuci, miere, seminţe, grăunţe, legume, ciuperci – şi doar într-un procent redus consumau carne, peşte, lactate – se pare că aveau o speranţă de viaţă de peste 60 de ani, o înălţime medie de 1,75 m bărbaţii, respectiv 1,65 m femeile, erau supli, agili şi, lucrul cel mai important, aveau dinţi foarte buni. Se ştie că o dantură sănătoasă este garanţia unui corp sănătos şi chiar dacă oamenii nu se aleg căutându-i după dinţi, precum caii, nu trebuie să ne neglijăm dinţii. (O zicală veche spune că omul îşi sapă groapa cu dinţii; asta vrea să exprime două adevăruri – pe de o parte, că, în funcţie de ceea ce mâncăm, putem să ne asigurăm o viaţă sănătoasă, şi, pe de altă parte, că sănătatea dinţilor e importantă pentru sănătatea fiecăruia).
Urmărind reperele expoziţiei elveţiene, aveam să mai aflu că acum zece mii de an
