Oricât ar părea de neverosimilă o asemenea afirmaţie, Mihai Eminescu şi Regina Elisabeta, al cărei pseudonim literar era Carmen Sylva, au aparţinut aceleiaşi generaţii poetice – sau, dacă vreţi, pentru a folosi un termen încetăţenit de regretatul critic şi istoric literar Laurenţiu Ulici, au făcut parte din aceeaşi promoţie de scriitori.
Suntem obişnuiţi cu imaginea juvenilă a poetului – pe care, din păcate, unii o asociază mai puţin cu excelenţa lui în poezie şi mai mult cu bancnota de 500 de lei, care, în paranteză fie spus, nu ajunge în mâinile şi buzunarele multora -, în vreme ce prima regină a României ne e familiară în postura sa de la senectute, în fotoliul de la Peleş, acoperită cu un pled croşetat. De fapt, cei doi s-au născut la numai câţiva ani distanţă – Elisabeta la 29 decembrie 1943, iar Eminescu la 15 ianuarie 1850 sau, după unele surse, la 23 decembrie 1849. Împart, cum se vede, chiar şi aceeaşi zodie, a Capricornului, care aparţine... truditorilor. Eminescu şi Regina Elisabeta au trudit, şi-au câştigat pâinea (mai mult sau mai puţin metaforic vorbind) cu condeiul.
Ne e cunoscut parcursul poetului, anii în care a lucrat în redacţia ziarului Timpul până târziu, în noapte, ori cei în care a fost bibliotecar sau revizor şcolar. Ştim însă prea puţin despre faptul că Regina Elisabeta s-a numărat printre primele „regine muncitoare” ale lumii, şi asta pentru că, e de notorietate, Casa Regală a României era poate cea mai săracă din Europa, iar „Coroana de Fier”, tăiată dintr-un tun folosit în timpul Războiului de Independenţă, a fost, mai mult decât metaforă a neatârnării, o necesitate economică. Regina Elisabeta a câştigat bani vânzându-şi în străinătate (în Germania, Franţa, Marea Britanie) drepturile de autor pentru scrierile sale, pozând în reclame de tip „testimonial” pentru o fabrică de maşini de scris şi chiar scriind articole pentru pre