In anul 2001, produsele alimentare si bauturile nealcoolice aveau o pondere de 52,2% in totalul cheltuielilor de consum ale unei gospodarii, 13,5% din cheltuieli erau destinate acoperirii costurilor generate de locuinta, apa, electricitate, gaze si alti combustibili, 6% din bani se duceau pe alcool si tigari, tot 6% fiind si ponderea cheltuielilor cu imbracamintea si incaltamintea. Restul cheltuielilor (educatie, sanatate, comunicatii, transport etc) aveau o pondere de 22,4%.

Zece ani mai tarziu, in primul trimestru din 2011, structura cheltuielilor a fost diferita: ponderea alimentelor a scazut la 42%, cea a cheltuielilor cu imbracamintea si incaltamintea a scazut la 3,9%, in timp ce alcoolul si tutunul au ajuns la 7,2%, detalii in grafic. Sursa datelor este INS.

Cu alte cuvinte, in 10 ani am reusit sa reducem cu 10 puncte procentuale ponderea cheltuielilor cu alimentele, iar daca vom pastra ritmul, peste 25-30 de ani ii vom ajunge din urma pe cei din Vest, acolo unde acest tip de cheltuiala are o pondere de cel mult 15%.

In principiu, cu cat ponderea alimentelor in totalul cheltuielilor de consum ale unei gospodarii este mai mare, cu atat familia respectiva este mai saraca din moment ce o mare parte din bani se duc pe acoperirea nevoilor de baza.

Tot in acesti 10 ani, ponderea cheltuielilor cu Sanatatea a crescut de la 2,7% la 4,8%, Educatia si-a pastrat ponderea de 0,7-0,8%, cheltuielile cu transportul au crescut de la 5,3% la 5,8%, iar comunicatiile si-au majorat ponderea de la 3,9% la 4,6%.

Daca discutam despre structura veniturilor, in anul 2000, un sfert din venitul lunar al unei gospodarii era generat de autoconsum, respectiv contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii, veniturile banesti avand o pondere de doar 74.4%.

Pana in 2008, autoconsumul a scazut la 16,9%, iar veniturile banes