A fost odată un împărat (foştii miniştri ai învăţământului), căruia îi plăceau aşa de mult hainele (grad mare de promovabilitate), încât îşi cheltuia averea(bugetul alocat Educaţiei) numai pe îmbrăcăminte.

Când mergea la o paradă (Bacalaureatul), nu avea alt gând decât să-și arate hainele noi (gradul mare de promovabilitate).

În cetate (România) era mare veselie. Într-o zi veniră niște pungași (profesorii supraveghetori care le-au permis liceenilor să copieze la Bacalaureat), care se dădură drept mari meșteri croitori și îi spuseră că îi pot face cele mai minunate haine din lume. Îi spuseră că hainele făcute din această stofă aveau o însușire ciudată: se faceau nevăzute pentru orice om mărginit la minte.

"Astea-s haine strașnice”, se gândi împăratul. ”Cu ele am să pot deosebi pe cei deștepți dintre proști". Le dădu îndată pungașilor o mare sumă de bani(finanțarea sistemului neperformant de învățământ), ca să-și înceapă lucrarea cât mai repede.

Aceștia întinseră două războaie și se prefăcură că lucrează(supraveghează Bacalaureatul) de zor. Cereau mereu să li se dea mătase subțire și fir de aur, dar ei le puneau de-o parte, în sacul lor(mita plătită de liceeni sub formă de ”fond de protocol”).

"Trebuie să știu unde au ajuns ei cu țesutul stofei", își zise împăratul. Însoțit de-o mulțime de curteni(politicienii demagogi) se duse în sala unde pungașii(profesorii supraveghetori) țeseau.

- Nu-i așa că-i de toată frumusețea(gradul de promovabilitate)! ziseră supușii împăratului (politicienii demagogi) și arătară cu degetul războaiele goale, ca și cum ceilalți ar fi văzut ceva.

"Ce-i asta, se gândi împăratul( foștii miniștri ai învățământului), eu nu văd nimic. Asta-i îngrozitor. Sunt eu oare un prost?". Apoi deodată strigă:

- E de toata frumusețea (gradul de promovabilitate)! Vă mărturisesc deplina mea mulțumire.

Toți