În localitatea vâlceană Măldăreşti, situată la câţiva kilometri de Horezu, oraşul olarilor, pot fi admirate două bijuterii arhitecturale construite pe aceste meleaguri în urmă cu câteva secole.

Povestea Culelor începe în secolul al XVI-lea, când Nan Paharnicul cons¬tru¬ieşte un turn de apărare, iar nepotul sau, Tu¬dor Maldăr, adaugă spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, restul construcţiei.

Poveşti de dragoste cu boieri şi domniţe din alte vremuri

Culele sunt mărturii ale simţului artistic şi îndemânării meşterilor care au preluat elemente din arhitectura caselor boiereşti fortificate. Numele lor provine de la turcescul "kule", care înseamnă "turn". Aceste clădiri sunt răspândite în tot spaţiul balcanic şi se pare că au fost construite în România începând cu anul 1650, când boierii încercau să-şi apere bunurile de turci.

Moşia Măldăreştilor, renumiţi pentru bogăţiile lor, se întindea, în 1590, de la munţi până la Dunare. Construită din piatră solidă, văruită într-un alb strălucitor, cula Greceanu se înscrie în tiparul locuinţelor fortificate ale secolului al XVI-lea. În 1516, Nan Paharnicul construieşte un turn de apărare pentru a apăra locurile acelea de cetele de haiduci. Câţiva ani mai tarziu, nepotul său, Tudor Maldăr, ridică în jurul turnului o casă fortificată. Legenda spune că Tudor, un boier în oastea lui Mihai Viteazul, s-a luptat vitejeşte cu tătarii cotropitori, dar victoria nu i-a revenit lui. Sfârşitul bătăliei s-ar fi putut solda cu moartea sa, dacă nu intervenea fiica hanului tătar, conducătorul cotropitorilor. Legenda spune că fata s-a îndrăgostit de Tudor şi, pentru că i-a cruţat viaţa, tânărul i-a oferit casa fortificată abia construită. Câţiva ani mai târziu, cula a fost cumpărată de boiernaşul Radu Greceanu. După aproape 500 de ani, casa este neschimbată pe dinafară. Doar obiectele decorative din in