La începutul lunii iunie a acestui an a apărut în Spania, la Editura Periférica, în traducerea Vioricăi Pâtea şi a lui Fernando Sánchez Miret, volumul de proză Cele patru anotimpuri („Las cuatro estaciones”) de Ana Blandiana. Este a treia apariţie din opera poetei în spaniolă, după Proyectos de pasado, în traducerea aceloraşi, Periférica, 2008, şi după volumul bilingv Cosecha de ángeles /La cules de îngeri, tradus de Rafael Pisot şi Juan Vicente Piqueras, Editorial Juan de Mairena, 2007. După succesul înregistrat de primele două volume, despre care în presa culturală spaniolă s-au scris nu doar foarte entuziaste recenzii, ci şi studii de critică literară, Cele patru anotimpuri înregistrează deja, la numai o lună de la apariţie, întîmpinări călduroase în importante reviste şi ziare. Aşa, de pildă, Antonio Jiménez Morato, jurnalist şi critic literar originar din Madrid, care colaborează la suplimentele culturale El País,ABC, Público, scrie fără rezerve că Proyectos de pasado este „una dintre cele mai bune cărţi care s-au publicat în Spania în ultimii ani” şi speră ca titlurile poetei să se vîndă „precum covrigii”, „pentru că Blandiana are această rară calitate de a-l învăţa pe lector să citeasca bine, adică nu să devore paginile într-un ritm bulimic, ci să se oprească cu plăcere, curiozitate şi interes pentru a-şi găsi hrana în urzeala textului”. Şi revista „Contexto” comentează foarte aplicat, în apariţia din 2 iunie 2011, ultimul titlu spaniol al Anei Blandiana: „Publicată în 1977, după ce a fost refuzată de către cenzură din cauza «tendintelor sale antisociale», Cele patru anotimpuri este primul volum de nuvele ale prestigioasei scriitoare române Ana Blandiana. Autoarea recurge la fantastic pentru a denunţa, într-un mod indirect, dimensiunea grotescă a existenţei într-un stat totalitar. Aceste patru nuvele aparţin atît literaturii fantastice cît şi literaturii mărtu