Pe termen scurt, stresul este benefic, deoarece ne determină să ne mobilizăm pentru a face faţă cât mai bine provocărilor zilnice. Însă, atunci când el devine o constantă şi nu este combătut în niciun fel, starea fizică şi cea psihică au serios de suferit.

Într-o măsură mai mică sau mai mare, stresul este prezent în viaţa fiecăruia dintre noi. Sarcinile de la serviciu, relaţiile cu cei din jur şi problemele de acasă se pot transforma în orice moment în factori stresanţi. Iar pus în faţa lor, organismul trebuie să facă eforturi să se adapteze. Pe termen lung, un asemenea efort îşi pune amprenta negativ asupra stării de sănătate.

Ne schimbă comportamentul

Problema este că atunci când suntem stresaţi, în organism se eliberează o serie de hormoni, printre care şi cortizolul, aşa-numitul hormon al stresului, care generează o serie de simptome. Printre ele se numără: ameţelile, durerile de cap, stările de insomnie şi de irascibilitate, dificultăţile de concentrare şi lipsa poftei de mâncare sau supraalimentarea. Cu astfel de simptome s-a confruntat şi Călin M., de 36 de ani, din Bucureşti, în urmă cu doi ani, însă nu le-a dat importanţă.

„Am avut o perioadă în care eram tot timpul pus pe harţă, nu reuşeam să mă concentrez şi zilnic aveam dureri de cap. Ce-i drept, munceam peste opt ore pe zi, deoarece simţeam că nu reuşesc să duc la capăt ceea ce îmi propuneam, fumam ca un turc, beam câte patru-cinci cafele la birou, nu făceam mişcare deloc şi adormeam abia pe la 1-2 dimineaţa", mărturiseşte Călin. Deşi era conştient de stresul la care îşi supune organismul, Călin nu a luat nicio măsură concretă. După câteva luni însă, inevitabilul s-a produs. Din cauza stresului, inima a început să dea semnale de alarmă. „Mă mai supăra inima din când în când, dar puneam acest fapt pe seama consumului mare de cafea. În urma unui control de rutină îns