Cu bronzul de la Montreal, Costică Dafinoiu a intrat în istoria boxului românesc. Sportivul de la „semigrea" medaliat olimpic în 1976 este maestru al sportului. Acum antrenează în Brăila cu regretul că ai săi concitadini nu mai sunt atraşi de sport ca altădată.
Născut într-o familie de oameni simpli din comuna Viziru, în urmă cu 57 de ani, Costică Dafinoiu a ales sportul încă din adolescenţă.
După obiceiul vremii, a urmat cursurile şcolii profesionale la „Progresul", apoi s-a înscris la un club de box din oraş. Acest lucru se întâmpla în anul 1969, an în care l-a avut ca antrenor pe Gheorghe Lică, adevărat descoperitor de talente şi campioni.
„Făceam antrenamente în fostul pavilion Învăţământ din incinta Uzinei „Progresul", iar după cinci luni de pregătire am ieşit campion naţional la Juniori, terminând toate meciurile susţinute cu adversari din toată ţara înainte de limită, prin KO şi abandon. La 16 ani, eram campion naţional. I-am avut colegi de club pe Niţă Robu, Stroe Zaharia, Nicolae Pârvu, Ion Petre, Vasile Perianu, Petre Zeca, Petre Ganea, Ion Guţă, Alexe Podgoreanu şi alţii", îşi aminteşte marele pugilist brăilean.
Victorii peste victorii
În 1971, Costică Dafinoiu lua prima sa medalie la campionatul naţional al seniorilor, cea de argint, singurul boxer care a reuşit să-l înfrângă fiind Gheorghe Matache, de la Piatra Neamţ, un individ căruia îi ştia de frică o ţară întreagă.
Un an mai târziu, brăileanul era tot vicecampion, iar în 1973 a fost promovat în lotul naţional al României, la categoria 81 de kilograme, unde i-a avut ca antrenori pe legendarii Tedy Niculescu şi Constantin Ciucă.
„Primul mare turneu de box la care am participat atunci a fost „Prietenia" de la Galaţi, la care au fost prezente mai toate tările socialiste din Europa şi din lume. Noi, românii, ne-am bătut cu cei mai buni pugilişti
