Tratamentele create în ultimele decenii au crescut speranţa de viaţă a bolnavilor, dar cele care aduc vindecarea completă rămân departe. Virusul imunodeficienţei umane (HIV) are foarte multe variaţii, iar dezvoltarea unui vaccin care să le cuprindă pe toate rămâne o provocare pentru lumea medicală.
În cei 30 de ani de când a fost descrisă pentru prima dată SIDA s-au creat tratamente care au crescut speranţa de viaţă a bolnavilor de la şase luni la nu mai puţin de 25 de ani. Asemenea progrese s-au înregistrat foarte rar în istoria medicinei, pentru că puţine maladii au fost atât de mult studiate precum SIDA. Astăzi, vorbim despre ea ca despre o boală cronică, ce poate fi ţinută sub control prin administrarea zilnică, pe toată durata vieţii, a medicamentelor antiretrovirale. Datorită acestor tratamente, la unele persoane infectate cu HIV s-a înregistrat o negativare a virusologiei. Aceasta înseamnă că virusul nu mai este detectat în sânge, însă el rămâne cantonat în ganglionii limfatici şi persoana în cauză rămâne în continuare HIV pozitiv.
Mutaţiile virusului sunt o piedică
Tratamentul care să aducă o vindecare completă, deşi anunţat de nenumărate echipe de cercetători, întârzie să apară. Luc Montagnier, medicul laureat al Premiului Nobel pentru descoperirea HIV, declara că în 2013 vom avea un tratament. Puţin probabil, sunt de părere alţi oameni de ştiinţă, în condiţiile în care acest virus are capacitatea de a suferi mutaţii la aceeaşi persoană infectată şi de a se „adapta" tratamentului antiretroviral. Ca urmare, cercetările s-au orientat spre crearea unui număr mai mare de medicamente, pentru a avea opţiuni terapeutice în cazul în care apare rezistenţa la antiretrovirale.
În 1984, la puţin timp de la izolarea HIV, autorităţile medicale anunţau că vom avea un vaccin în cel mult doi ani. Optimismul lor a fost înfrânat însă atât de
