Mihai Dionisie (75 de ani) şi Constantin Vlasie (78 de ani) sunt supravieţuitori ai regimului de exterminare comunist condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, chinuiţi ani întregi la Gherla, Jilava şi Aiud. Mihai Dionisie a fost arestat la 17 ani şi a îndurat 10 ani de schingiuire, foamete şi groază. A fost dus inclusiv în faţa plutonului de execuţie pentru a fi intimidat.
Drama lui Mihai Dionisie a început în 1949, când Securitatea începuse colectivizarea. Elev fiind, el a asistat la operaţiunile prin care oamenii erau forţaţi să renunţe la toate proprietăţile pe care le aveau: teren, cereale şi animale. Toate bunurile trebuiau duse la CAP, iar cine nu se supunea era ameninţat cu duba Securităţii.
Silniciile la care au fost supuşi ai săi au stârnit răzvrătirea elevului de 15 ani, Mihai Dionisie. „Atunci se învăţa limba rusă. Profesoara ne spunea că trebuie învăţată şi de părinţii noştri pentru că Uniunea Sovietică este «sora noastră mai mare». Dragostea de ţară m-a făcut să mă opun", povesteşte fostul deţinut politic, ajuns acum la vârsta de 75 de ani. În 1952, a fost arestat împreună cu alţi nouă colegi de la Grupul Şcolar CFR din Galaţi. Motivul: „Nutrire de sentimente duşmănoase faţă de regimul comunist".
Şocul primei detenţii
La momentul arestării avea doar 17 ani şi opt luni. A fost considerat „duşman al poporului" şi a stat închis în beciurile Securităţii nouă luni, după care a fost dus la Penitenciarul Galaţi. Pe 5 decembrie 1952, Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat la opt ani de detenţie. A mai făcut încă doi ani de temniţă pentru că a refuzat să devină colaborator al Securităţii. Prima dată a trăit ororile comunismului în penitenciarul de la Galaţi, care era condus de un om diabolic - Petrache Goiciu. El a instituit un extrem de riguros regim de detenţie şi muncă. Teroarea lui Goiciu a cunoscut-o şi liderii PNŢ (Iuliu Maniu, Ion Mihal