Există un conflict de interese între reforma instituţională şi interesele financiare ale partidelor politice. România este prinsă ca într-o menghină în această schismă iar apropierea alegerilor va accentua presiunea. Sursa: EVZ

Va conta tot mai mult să aduci bani la partid decât să fii de partea reformei. Singurul gând pe care îl au în minte politicienii este cum să obţină cât mai multe ouă de aur fără să omoare găina. Oamenii politici pot înţelege treaba cu reformele dar până la un punct: găina rămâne la ei. Dar cele două condiţii nu se pot îndeplini simultan, deci toate spasmele pe care le vedem la televizor sunt o iluzie.

Noi suntem vinovaţi. Societatea civilă a dispărut din democracţia românească, iar poporul a regresat în populaţie. Există o valorizare socială tot mai puternică a apartenenţei la un partid. "Cutare e de la PDL", auzim frecvent, iar informaţia este vehiculată pentru că a căpătat greutate în conştiinţa noastră, are impact. E o revenire la ierarhiile arbitrare, nomenclaturiştii sunt temuţi sau măcar priviţi cu ceva mai mult interes. Capitularea civică înseamnă supunere. Datorezi supravieţuirea conducătorilor. Un milion şi jumătate de români îşi iau salariul de la stat şi trepidează de grija zilei de mâine, iar alte 3 milioane de români au sentimentul că salariul pe care îl primesc de la patron are cumva legătură cu politicul. Ramurile economice depind de măsurile luate joia în Guvern sau poţi pierde comenzi de la stat dacă nu eşti atent. Nu e bine să crâcneşti, nu e bine să te îmbeţi şi să debitezi prostii în public, cel mai sigur e să cotizezi la toate partidele şi să te ai bine cu toţi.

Acest teritoriu pârjolit nu poate fi schimbat de un om, de câţiva oameni sau de către partide. Succedarea contigentelor politice n-a modificat nimic esenţial. Cartelurile politico-financiare se confundă în tot mai multe judeţe cu