Oamenii care locuiesc la latitudini înalte au ochii şi creierul mai mari decât cei de la latitudini joase. Asta nu înseamnă că sunt mai inteligenţi, ci că s-au adaptat condiţiilor de lumină. Cantitatea de lumină primită de Pământ de la Soare descreşte de la ecuator spre poli.
În urma unui studiu realizat pe 55 de cranii conservate la Muzeul de Istorie Naturală al Universităţii Oxford, s-a constatat că globul ocular al unei persoane care se trage din strămoşi care au locuit în zona cercului polar arctic este cu 20% mai mare decât al unei persoane ai cărei strămoşi au trăit în zona ecuatorului.
"Pe măsură ce te deplasezi de la ecuator spre nord sau spre sud, este din ce în ce mai puţină lumină disponibilă, astfel încât oamenii au dezvoltat ochi din ce în ce mai mari", a spus Eiluned Pearce, de la Institutul de Antropologie Cognitivă şi Evoluţionară de la Universitatea Oxford, citat de The Guardian.
"Creierele acestor oameni trebuie, de asemenea, să facă faţă luminii reduse. Aceste creiere mai mari nu înseamnă că oamenii de la latitudini înalte sunt mai deştepţi, ci este pur şi simplu o adaptare pentru a putea vedea bine în condiţiile în care locuiesc", a adăugat el.
Astfel, un individ din Groenlanda şi unul din Kenya au aceeaşi capacitatea de a observa detaliile, dar nordicul are nevoie de mai multă forţă a creierului şi de ochi mai mari. Practic, diferenţa e dată de mărimea diferită a cortexului vizual al creierului, precedentele studii demonstrând că această mărime este corelată cu cea a globului ocular.
În urma studiului, s-a ajuns la concluzia că o persoană din Scandinavia are un volum mediu al encefalului de 1.484 de mililitri. La polul opus se află Micronezia, unde volumul mediu al encefalului este de 1.200 de mililitri. Globul ocular al scandinavilor are un volum de 27 de mililitri, pe când al micronezie
