La începutul anului 2010, Primăria a "ascuns" pubelele şi containerele orădenilor de la blocuri în cuşti pe care locatarii, după ce îşi lasă gunoiul, trebuie să le închidă cu cheia. Scopul era de a împiedica oamenii străzii să mai cotrobăie prin gunoaie, astfel ca orădenii să poată colecta deşeurile menajere separat de cele reciclabile.

Problema e că prea puţini concitadini depun micul efort de a deschide, respectiv închide cuşca de fiecare dată când îşi lasă gunoaiele, astfel că boschetarii au în continuare acces liber la inutilele ţarcuri. În consecinţă, unele asociaţii au şi început să le modifice, aducându-le o îmbunătăţire de care aveau nevoie din start: ferestre prin care să se poată doar arunca deşeurile, nu să se şi scoată. Iar uşa ţarcului să fie deschisă doar de lucrătorii de salubritate...

Împrejmuiri inutile

Amplasarea incintelor pentru pubelele orădenilor a demarat la începutul anului 2010 în cartierul Nufărul. Iniţiativa a fost bine primită de locatari, pentru că toată lumea îşi dorea să scape de mizeriile pe care le lasă scotocitorii în jurul pubelelor, după ce îşi aleg "marfa" de care au nevoie.

Fiecare asociaţie de proprietari a primit chei pentru ţarcuri, pe care trebuia să le multiplice pentru fiecare locatar în parte, iar orădenii aveau simpla datorie de a închide incintele de fiecare dată după ce îşi aruncau gunoaiele. Efortul s-a dovedit, însă, prea mare. Aproape toate ţarcurile puse în oraş de Primărie rămân constant deschise, astfel că oamenii străzii au pe mai departe liber să intre şi să scotocească prin gunoaie. Faptul compromite colectarea selectivă: degeaba aruncă orădenii deşeurile reciclabile în recipientul specific, căci vin aceiaşi boschetari, care amestecă toate gunoaiele.

Tot degeaba

Unele asociaţii de proprietari au căutat soluţii ca orădenii să nu mai poarte după ei cheia, dar ţarcurile să rămână