Este primul psiholog care a introdus în sistemul închis al „leagănului" lăsat de comunism, educatori, un număr mare de infirmiere şideschidere către lumea reală.
Generaţii întregi de copii au numit-o pe Ana Chirteş „mama Nuţi". „Am avut norocul să mă nasc la Sânmihaiu de Pădure, cel mai frumnos sat din Ardeal. Şi spun asta cu mâna pe inimă. Era un sat curat, fără divorţuri, fără bătăi, fără certuri între oameni unde am simţit ce înseamnă să trăieşti fără răutăţi, fără duşmani. Aşa am ajuns la maturitate, crezând că nu te poţi certa cu nimeni, că oamenii sunt buni şi că cel mai de preţ lucru este să poţi ajuta", îşi aminteşste Ana Chirteş.
„Am crescut într-o familie unde rugăciunea era pe primul loc, iar modelul meu în viaţă a fost bunicul. De la el am învăţat psalmii şi de la el am învăţat ce înseamnă să împarţi. Îmi amintesc cum venea de acasă cu o căciulă plină de mere şi dădea la toţi copiii pe care îi întâlnea pe stradă. Îmi amintesc când mama făcea pâine în cuptor şi copiii aşteptau câte o bucăţică. Aşa am înţeles ce înseamnă cu adevărat:«Dăruieşte că Dumnezeu îţi dă»", povesteşte Ana.
Şi-a îndeplinit visul
Pentru că şi-a îndrăgit învăţătoarea de cum a intrat în şcoală prima zi, Ana Chirteş a visat să devină profesoară. „Mă vedeam tot timpul cu catalogul sub braţ, intrând pe uşă, iar copiii să se bucure şi să îmi spună bună ziua", povesteşte femeia.
Visul s-a transformat în realitate, în 1972, când a ocupat postul de profesor suplinitor la catedra de istorie -geografie, în localitatea Gurghiu. „Eram o profesoară severă, dar copiii mă iubeau. Zilnic îmi aduceau flori de câmp, voiau să stea cu mine în pauză, chiar şi acum mai ţin legătura cu unii dintre ei", îşi aduce aminte Ana Chirteş.
Viaţa a adus-o în final la oraş. A terminat facultatea de Ştiinţe Sociale şi Politice, a luat licenţa în Psihologie, Psihopedagogie şi Sociologi