În bibliotecile pentru copii găseşti o mână de puşti salvaţi. Citesc excelent şi, cel mai important, înţeleg ceea ce lecturează. Cartea i-a ajutat să-şi formeze o idee sănătoasă despre viaţă.

Stă la două staţii de bibliotecă. Dimineaţa, ia singur autobuzul spre piaţa Romană şi în câteva minute e printre cărţi şi prieteni, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti – Filiala "Ion Creangă". Marian este în clasa a VII-a şi se gândeşte să dea la liceul "Tonitza", deoarece simte că are talent la desen. Odată, a încercat să reproducă capul câinelui său, Max. "Mi-a plăcut cum a ieşit. Ţi-l aduc mâine să-l vezi", mă invită el.

Vanghelie, un necunoscut

Îl văd că ţine enorm la pasiunea sa. Alături de el este Ana, o fetiţă de 13 ani din Sectorul 5, pentru care Vanghelie este un personaj cam necunoscut, dar care îţi poate povesti cum a înţeles ea o sumedenie de lecturi de vârsta ei, în frunte cu "Amintiri din copilărie". Prin ei, aveam să descopăr puterea lecturii asupra copiilor de şcoală.

Marian nu e nici pe departe tipul de tocilar. Are părul dat şmechereşte într-o parte şi poartă în picioare adidaşi până peste gleznă, genul celor purtaţi de cei care se dau cu skateboard-ul. Are câteva zgârieturi pe mâini şi pe picioare, plus semne ale unor vânătăi la genunchi. "Ies mult cu bicicleta prin Herăstrău, cu prietenii. Alteori, iau rolele", spune el. Ştie să meargă şi cu placa, încearcă să îmi explice că nu e mare lucru. Tatăl său a construit o masă de ping-pong şi joacă deseori împreună. Uneori pe scor, iar Marian recunoaşte că de multe ori pierde. "Dar e doar un joc, bucuria e să îl joci", arată el care e graniţa dintre pasiune şi ambiţie. Ştie că nu mulţi gândesc ca el. "E un băiat, a rupt patru palete de nervi", îşi aminteşte el.

Stau de vorbă cu Marian şi Ana în ludotecă, o cameră special amenajată pentru a îmbina cititul ş