Munca în Germania pare să nu mai fie o soluţie pentru cei care vor să pună bani deoparte, spune un român care a lucrat într-o fabrică. Sursa: REUTERS
La ora trei dimineaţa, muncitorul Gheorghe Matei sare conştiincios din pat. Afară, în micul sat bavarez Oberzeitldorn a.b. Kirchroth e o linişte deplină, iar clădirea în care sunt cazaţi claie peste grămadă 45 de muncitori români încă este scufundată în tăcere. Toţi lucrează în fabrica nemţească Bogen, unde se procesează carnea de pui.
Şeful e slovac. "La ăştia, la nemţii ăştia, nici cocoşii nu cântă, domn’le", se miră Matei. Băjbâie prin camera îngustă şi înjură când se loveşte de patul lui Gheorghe Laurenţie, zis "Tâmpiţel". Pe zece metri pătraţi, angajatorii slovaci instalaseră trei paturi, aşa că trebuie să umble cu atenţie. Din socoteala lui Matei, în secţia Kupex-Bogen lucrează, în două schimburi, cel puţin 300 de români, cazaţi în 12 case, dar îi este clar că muncitorii cazaţi la Oberzeitldorn o duc cel mai prost.
În celălalt colţ, moldoveanul Bulac, de la Roman, care în România vânduse asigurări, oftează în somn: adormise cu un dicţionar german în braţe. Camera lor este supranumită "Camera piloşilor".
Mafia ucraineană are robi români la plantat puieţi
La Fabrica Bogen se ajunge româneşte: pe pile. Dacă ştii vreun maistru, un şofer, vreun angajat din fabrică, plăteşti 80-100 de euro pentru drum şi vii urgent în Germania. "Tâmpiţel", supranumit aşa fiindcă îşi pierduse o ureche după un accident de motoretă, a venit în Germania dintr-un sat mocirlos din Buzău, chemat de vărul lui, Mihai Grigoraş, amant oficial al comisarului- femeie Lenka. Grigoraş şi-a chemat şi tatăl, pentru "reîntregirea familiei".
Bulac este un prieten de familie al şoferului Ichim şi a sosit în Germania de la Iaşi. Un altul, maistrul Nichifor Negrea, sosit din judeţul Arad şi care fusese angajat SPP în România, şi