Jonathan Swift (1667-1745) este cunoscut publicului larg ca autor al Călătoriilor lui Gulliver . A fost considerat de mulţi un mizantrop desăvârşit, deşi a făcut parte din clerul Bisericii Anglicane. Va rămâne însă în istorie ca primul pamfletar de limbă engleză. Povestea unui poloboc este cea mai consistentă lucrare de acest gen, de care însuşi autorul s-a declarat întotdeauna foarte satisfăcut. În această "poveste", satiristul irlandez ne propune o ingenioasă alegorie, în egală măsură un atac la adresa bisericilor occidentale care au pervertit până la desfigurare credinţa moştenită de la biserica primară şi la adresa modelor care au infestat atât operele spiritului, cât şi discursul teologic. Pusă la index la vremea apariţiei ei de regina Ana a Angliei din cauza nestăpânitelor şarje la adresa papismului şi a puritanismului britanic, considerată un text "reacţionar" în România epocii lui Ceauşescu, această carte nu este, cu siguranţă, o lectură confortabilă, dar rămâne una dintre cele mai spumoase şi mai fine satire scrise vreodată. "Căci cărui om cu un mod firesc de a fi şi de a gândi i-a trecut vreodată prin minte că îi stă în putere să reducă naţiunile omenirii la aceeaşi lungime, lăţime şi înălţime cu a sa? Şi totuşi acesta este primul plan, modest şi binevoitor al tuturor inventatorilor de pe tărâmul raţiunii."

Digresiune despre natura, folosul şi necesitatea războaielor şi a disputelor

Fiind aceasta o problemă de mare importanţă, autorul intenţionează s-o trateze metodic şi pe larg într-un tratat separat, iar aici numai să ofere unele aspecte privitor la conţinutul marelui său tratat. Starea de război este naturală tuturor creaturilor. Războiul reprezintă o încercare de a lua prin violenţă de la alţii o parte din ceea ce au ei şi noi vrem. Fiecare om pe deplin lămurit de propriile calităţi şi, observând că ele nu sunt recunoscut