Doina Uricariu a cîștigat în primăvară Premiul special al publicului revistei Observator cultural cu Maxilarul inferior, o carte care pleacă de la reconstrucția fizică a feței tatălui său, rănit la Oarba de Mureș, în 1944, și care zugrăvește – nu numai prin dialogul cu regina Ana, ci și printr-o imensă iubire față de familie, dinastie, tradiție – un adevăratAlmanah Gotha al Europei. Recent s-a întors dintr-un turneuprin țară. S-a întîlnit cu sute de cititori. Poate chiar mii. De data aceasta, le-a oferit o nouă carte (tot în două volume), Scara leilor, o temeinică și argumentată lucrare, în peste opt sute de pagini, despre rezistența regelui Mihai și a poporului român față de regimul sovietic de ocupație. Scriitoarea folosește documentele pentru a dezamorsa și a anihila cîmpul de mine al minciunilor și al propagandei. Maxilarul inferior a impus un titlu șocant. Ce înseamnă noua ta carte, Scara leilor, care face tandem cu Maxilarul inferior? Cine urcă și cine coboară Scara leilor?

Scara leilor e un loc comun în arhitectura lumii. Avem și noi cel puțin una celebră în București, pe Calea Victoriei, la Palatul Cantacuzino, unde se află Muzeul „George Enescu“. Scara leilor, la care mă refer în cartea mea, străjuiește castelul Alupka de lîngă Yalta, din Crimeea. E parte dintr-un loc unde s-a semnat, la palatul Livadia, hăcuirea Europei. O tragedie istorică și umană cu infinite sechele, vizibile și azi. La castelul Alupka au locuit Churchill, Anthony Eden, Alexandru Cadogan, membrii delegației Marii Britanii. Scara a fost urcată și coborîtă de cei care au decis soarta Europei la Conferința Argonauților de la Ialta. Atunci au împărțit lîna de aur a Europei, au trasat zonele de influență, iar noi, românii, am căzut în zona de influență sovietică.

Și au fumat, pînă la chiștoc, țigara unui viitor de paie. Cele două perechi de lei care străjuiesc scara monumen