Acolo unde au fost realizate reţele de apă potabilă, localnicii şi-au săpat puţuri absorbante, ca să scape de WC-ul din fundul grădinii. În 2011, alte 14 administraţii locale au demarat lucrări pentru construirea canalizărilor. Execuţia înaintează în ritm de melc din cauza finanţării cu ţârâita şi a lipsei utilajelor performante.
Satele dâmboviţene se află la periferia Europei în ceea ce priveşte standardul de viaţă. În anul de graţie 2011, oamenii nu dispun decât în foarte puţine cazuri de reţele de canalizare şi apă potabilă, iar infrastructura rutieră este şi ea la pământ. Tabloul dezastrului este completat de oraşe, unde de asemenea utilităţile nu sunt puse la punct. Chiar şi în municipiul Târgovişte sunt cartiere neracordate la canalizare. Spre exemplu, în Priseaca, abia acum se realizează o astfel de investiţie. De asemenea, există numeroase străzi în zonele mărginaşe unde oamenii şi-au construit fose septice, altfel ar fi fost nevoiţi să folosească mulţi ani de aici înainte WC-ul din fundul curţii şi să se laude că ei trăiesc la oraş!
Puţurile absorbante salvează situaţia
În Dâmboviţa doar 12 comune din cele 82 care există în judeţ dispun de reţea de canalizare. Li se adaugă încă 14 localităţi unde lucrările pentru realizarea canalizării se află în diferite stadii de execuţie. La Şotânga, comună situată la mai puţin de 10 kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ, abia acum se investeşte în canalizare. Primăria a reuşit să acceseze fonduri europene în acest sens şi speră să definitiveze lucrările anul viitor. „Reţeaua de canalizare este realizată în acest moment 43%, adică 7 km. În urmă cu trei ani, am reuşit să punem în funcţiune o astfel de reţea, care se întinde pe 10 kilometri, în satul Teiş.
La finalul lucrărilor, în 2012, vom putea spune că toată comuna Şotânga are canalizare”, afirmă primarul Constantin Stroe. În judeţ, sun
