Autoarea de best-seller-uri a explicat de ce o carte nu-i mai aparţine odată ce a scris \"Sfârşit\".

Ultimul roman de Kate Morton, "Grădina uitată", a apărut recent, în traducerea Sânzianei Dragoş, în colecţia "Raftul Denisei", la editura Humanitas Fiction. Scriitoarea australiană a relatat pentru EVZ că, atunci când lucrează la o carte, locurile unde se petrece acţiunea sunt la fel de reale pentru ea ca şi interiorul casei sale.

Tranziţia către marele ecran

Fireşte, prima întrebare care îţi vine la îndemână se referă la transformarea celor două best-seller-uri în lungmetraje. "Am un agent în Los Angeles care gestionează cererile privind drepturile de ecranizare a cărţilor şi, deşi cred că ar fi încântător (şi suprarealist!) ca o carte de-ale mele să fie transpusă pe marele ecran, deocamdată nu m-ar interesa să scriu scenariul. În primul rând, există persoane mult mai calificate decât mine. Mai mult, ador să scriu şi, când lucrez la o carte, trăiesc într-o anumită măsură în lumea poveştii ei: mă gândesc mereu la personaje, desfac «noduri» narative (şi în somn!), iar locurile unde se petrece acţiunea sunt la fel de reale pentru mine ca şi interiorul casei mele; odată ce am terminat şi am scris «Sfârşit», povestea e gata. Le aparţine cititorilor, nu mie, şi mi se pare imposibil să reintru în lumea acelei cărţi. În plus, de obicei sunt prea ocupată cu următoarea carte, încercând să cunosc un nou set de personaje, care au de spus propriile poveşti", opinează Kate Morton.

Best-sellerul la control

Cum Morton are apariţii frecvente în presă, dar şi turnee, e imposibil să nu te întrebi cum poate un autor de best-seller-uri să îşi conserve intimitatea, aşa cum scriitoarea susţine că face.

"Da, se poate face. De la scriitori se aşteaptă să îşi promoveze cărţile într-o oarecare măsură, însă există o diferenţă