Dinu Patriciu si Adrian Nastase traiesc, in aceste zile, efemera placere de a fi tratati ca sefi de guvern in studiourile TV. Gratie unor relatii ancilare din presa, despre cei doi se vorbeste, iata, foarte frumos. Stelian Tanase l-a facut pe Patriciu premier pentru o zi pe blogul personal iar Bogdan Chireac l-a tamaiat pe Nastase timp de o ora, marti seara, la Realitatea TV. Huliti pana ieri, azi au devenit frecventabili, sunt in carti, au revenit si joaca in liga mare. Asa simplu sa fie, oare?
Este suficient zvonul sau insinuarea ca vreunul din cei doi ar mai putea ocupa o inalta functie in stat, ca preceptia publica asupra lor sa se schimbe ca prin farmec? O fi si asta o tehnica de manipulare. Cam comica, dar cu efecte nebanuite asupra firilor mai slabe de inger.
Daca-ti trece prin creanga mintii sa intrebi pe cineva daca vrea sa ajunga Patriarh, viitorul prea-fericit ar trebui sa fie cel putin calugar. Daca totusi nimeresti cu intrebarea intr-un pacatos oarecare, sugerezi ca avem de-a face cu un sfant pe nedrept ignorat.
Frenezia inaltarii lui Nastase sau Patriciu la rangul de premier are la baza ambitii foarte personale si planuri exagerat de mari pornite din sentimentul ca sus-numitilor li s-a facut o nedreptate istorica.
In cazul lui Patriciu, legenda ca s-ar fi inteles cu Basescu imbogatita cu detaliul ca fostii dusmani de moarte ar negocia in secret o functie de premier foloseste la curatarea imaginii sale publice si in razboiul sau cu actualul lider PNL, Crin Antonescu. O fi un sambure de adevar in istoria asta bizara, or fi negociat lucruri tainice, dar de aici pana la Palatul Victoria se casca o prapastie cat datoria inca nerecuperata de statul roman de la Rompetrol (Kazmunaigaz).
Pana mai ieri, Corina Dragotescu se specializase in a-l surprinde placut pe Dinu Patriciu cu inexplicabila intrebare: at
