Premierul Emil Boc face o vizită de cinci zile în China pentru „promovarea României ca destinaţie de investiţii în Europa“. Ce am pierdut prin întârzierea demersurilor politice în acest sens? Consultantul de investiţii Doru Lionăchescu explică în ce mod i-am mai putea atrage pe investitorii chinezi şi ce şansă au exporturile româneşti pe imensa piaţă chineză.
De ce nu existăm pe harta investiţiilor majore ale Beijingului?
Doru Lionăchescu: În ceea ce priveşte interesul investiţional al companiilor chineze, trebuie să plecăm de la o realitate specifică: marile companii chineze investesc exclusiv pe considerente strategice şi numai către geografii pentru care există lumina verde dată de la nivel politic. Din păcate, deşi România pleca la începutul anilor '90 dintr-o poziţie privilegiată în relaţia cu China, ezitările, inconsecvenţa şi lipsa viziunii geopolitice au făcut ca acest capital de simpatie iniţial - extrem de valoros în China - să se evapore. Rezultatul este că am ratat cu dezinvoltură oportunitatea de a fi devenit poarta de intrare a Chinei în UE.Nici măcar astăzi, când forţa economică a Chinei a fost confirmată iar deplasarea polilor de interes economic către Asia este de netăgăduit, noi tot nu ne acomodăm la aceste realităţi evidente: nu există un mesaj politic clar, fără echivoc, de la nivelele cele mai înalte, că înţelegem noile realităţi şi că dorim să ne angajăm în configurarea noii ordini economice mondiale. Pozăm ridicol în provinciali miopi şi analfabeţi, dintr-un pro-americanism prost înţeles - pentru că a promova o relaţie pragmatică cu China nu înseamnă a întoarce spatele Americii sau a ne neglja angajamentele de membri UE.
Ce afaceri am putea face totuşi cu chinezii?
Presupunând, deci, că vom ajunge, totuşi, cât mai rapid la o limpezire a poziţiei pe care ne situăm în relaţia cu China - în primul rând transmiţâ
