Superioritatea lui Usain Bolt se explică prin combinaţia unică de înălţime, forţă şi acceleraţie
Vă e dor de puţină şcoală? Nu e greu, promitem, mai ales că putem aplica nişte formule pe exemplul concret al celui mai rapid om de pe planetă, jamaicanul Usain Bolt. Mai este un an pînă la Jocurile Olimpice de la Londra. Cea mai aşteptată probă, suta de metri, îl are în centru pe Bolt. Din 2008, jamaicanul a distrus recordul mondial, luîndu-i 14 sutimi. Dublu faţă de performanţa oricărui alt sprinter. A ajuns la 9,58 secunde. Dar cum a ajuns?
În mod logic, ne-am putea gîndi că Bolt îşi mişcă picioarele mai repede decît oricine altcineva pe lume. Doar că nu e aşa. Cînd a stabilit actualul record mondial, în 2009, el şi-a mişcat picioarele în acelaşi ritm cu adversarii săi de pe pistă.
Secretul e altul
Există o teorie conform căreia alergarea rapidă are mai mult de-a face cu forţa aplicată de către atlet pe pămînt decît cu ritmul picioarelor. Acum mai mult de zece ani, profesorul Peter Weyand a realizat un studiu despre viteză. Comparîndu-i pe atleţi cu oamenii obişnuiţi, Weyand a cronometrat ambele grupuri alergînd la viteza lor maximă. Ceea ce a descoperit l-a şocat. Timpii în care oamenii îşi pun picioarele unul în faţa celuilalt sînt similari.
Deci, dacă ritmul este cam acelaşi, cum de pot unii indivizi să alerge mai repede decît alţii?
Gîndiţi-vă la picioare ca la o pereche de arcuri. Cu cît foloseşti mai multă forţă pentru a le împinge de pămînt, cu atît mai departe ele vor fi capabile să propulseze trupul înainte. Într-un sprint, un alergător mediu aplică 230-280 kg-forţă. Un sprinter olimpic poate aplica peste 450 kg-forţă.
Mai adăugaţi şi...
Mai contează şi viteza cu care aplicăm această forţă. Talpa unei persoane obişnuite stă pe sol aproximativ 12 sutimi de secundă, în vreme
