Ah, da: am înţeles în fine de ce se grăbesc bolşevico-liberalii să preia puterea: pentru a repara instantaneu dezastrele produse de criza mondială, de manipulatorii de fonduri din marile bănci planetare, de speculanţii la bursă şi, nu în ultimul rând, de PDL. \"Vast program!\" — cum ar fi spus generalul De Gaulle. Sursa: EVZ
Ce mai contează că singurul liberal cu drept de cuvânt, Antonescu, nu va apuca nici măcar să candideze la o funcţie care să-i permită să-şi exhibe ifosele de salvator. Important e să apară necontenit la televizor şi să-şi dea cu părerea despre lucruri de care nu are nici habar şi nici tragere de inimă să le rezolve. Tot ce-l interesează e consolidarea puterii absolute în partiduleţul rămas fără doctrină.
După cum ne-o repetă la nesfârşit, partenerul său e Ponta, nu politicienii din propriul partid. Aceştia ori s-au resemnat să stea cu căluşul în gură, ori au dispărut în neant. Unde e băţoşenia de-anţărţ a tigrului de hârtie Orban? Unde sunt glasurile "seniorilor" partidului? Unde e "liderul naţional" Tăriceanu? Unde sunt baronii din teritoriu, amuţiţi ca la un priveghi mafiotic? Unde sunt "intelectualii lui Crin", care se buluceau să se înscrie pe lista viitoarelor sinecuri şi dregătorii? Ba chiar m-aş întreba unde e Dinu Patriciu — al cărui discurs se aude pe două voci, una mai confuză decât alta. Pe de o parte, ne anunţă cât de bun amic e el în particular cu Antonescu, pe de alta, în public, ce dezastru ideologic reprezintă acesta pentru partid. Or, asta arată, în cel mai bun caz, teamă, un fel de "hai să încerc să-l îmbunez pe nebun", iar în cel mai rău caz neputinţă. E foarte bine că partidele din opoziţie s-au mobilizat cu asemenea pasiune. Numai că nu e vorba tocmai de partide: ce vedem noi zi de zi e alianţa dintre doi desperados (Ponta şi Antonescu) şi treizeci- patruzeci de jurnalişti şi comentatori din solda "mogulilor