În completarea jurnalelor moscovite din epocă, FP România a căutat şi amintiri româneşti ale momentului 19.08.91, ale unor oficiali ai vremii sau viitori oficiali. Petre Roman, premierul României în momentul evenimentelor de la Moscova, rememorează importanța puciului pentru autoritățile române și a drumului țării spre democrație.

Fragment din dosarul Tot ceea ce crezi că ştii despre dispariţia URSS este greşit, publicat în ediţia FP România nr 23 (iulie/ august 2011) Mă aflam la Madrid în acel moment, unde urma să ţin o conferinţă despre programul de reforme al României. În apropierea Palatului Escorial, am fost anunţat despre evenimentele de la Moscova. Întrunirea s-a transformat brusc dintr-un cadru academic şi politic într-un enorm stup media. O mulţime de ziarişti vroiau o declaraţie de la mine în calitate de prim-ministru dintr-o ţară care abia se eliberase de dominaţia sovietică. A fost un moment de maximă atenţie şi tensiune pentru mine, pentru că dispuneam de foarte puţine informaţii. M-am consultat cu prim-ministrul spaniol Felipe Gonzales,care spunea că este o treabă foarte periculoasă şi că Occidentul are obligaţia de a-l susţine pe Gorbaciov.

În Occident a apărut opinia că o reîntoarcere a Uniunii Sovietice la comunismul de tip brejnevist este posibilă, ceea ce eu nu credeam. Respingeam şi ideea că ţările care se eliberaseră de comunism şi de URSS ar fi în pericol de a reveni la situaţii de dominaţie sovietică. Am afirmat în cadrul unei conferinţe de presă, acolo, în Spania, că în ceea ce priveşte România procesul democratic şi de reformă este ireversibil.

La Bucureşti situaţia era confuză. Am luat legătura cu preşedintele Iliescu, care era foarte precaut, deoarece considera că ceea ce se întâmpla la Moscova este un mare pericol. Eu, în schimb, credeam că trebuie să reafirmăm fără niciun fel de echivoc că drumul nostru este independen