În urmă cu vreo mie de ani, poate mai mult, judeţul Constanţa era populat de piraţi şi tâlhari (gen Spânu' din "Toate pânzele sus"). Câteva secole mai târziu, biznisul cu tâlhăria la drumul mare nu mai mergea aşa de bine, aşa că oamenii s-au gândit să facă ceva similar, respectiv turism.
O idee aproape ok dacă prin mileniul trecut băşniaşii zonei nu deciseseră să scoată în afara legii magii cum ar fi alchimia, astrologia, frenologia şi, într-un final, poate dintr-o eroare, şi gastronomia. Probabil cea mai proastă mâncare din România se face în acel judeţ, deşi există unele legende în Balcani cum că "există o cherhana pe lângă Medgidia unde...". Nu există.
Lucrurile s-au agravat după răscoala ţărănească din 1989, în urma căreia ţăranii au ajuns la putere în România. Constanţa, renumită pentru numărul mare de turişti, a mers pe principiul "echipa câştigătoare nu se schimbă", uitând că românii veneau pe litoralul românesc pentru că nu aveau voie să meargă pe vreun alt litoral. Un alt motiv este şi faptul că dictatorul Ceauşescu contracta anual cel puţin cinci milioane de suedeze nimfomane să vină pe litoral. Nu am dovezi în privinţa asta, cu suedezele, o fi un secret păzit mai bine decât conturile dictatorului, dar din ce mi-au povestit oamenii mai în vârstă, pe vremea dinaintea răscoalei era aproape imposibil să nu dai de vreo suedeză nesătulă pe litoral, erau mai multe ca algele din mare şi chiştoacele de pe plajă.
Revenind la echipa câştigătoare, constănţenii au decis să nu mai schimbe nimic din ceea ce exista în perioada de dinainte de răscoală. Cu mici excepţii, lucrurile arată la fel ca în 1985. Acvariul din Constanţa e la fel, pavajul de pe faleză e acelaşi, Cazino-ul este la fel, un fel de ruină, mai toate imobilele din zona numită "peninsula" sunt aşa. Poţi să mănânci în Constanţa la aceeaşi cofetărie din copilărie, la aceeaşi masă, pe a
