Recent, a fost dat publicităţii un clasament al celor mai longevivi primari de oraşe din ţară, luând în comparaţie durata mandatelor lor cu realizările pe care le-au făcut în localitatea pe care o conduc. Concluzia simplă la care s-a ajuns este că longevitatea pe un scaun cald de primar nu este direct proporţională cu treaba bună pentru care acesta este pus în funcţie. Totuşi, nu numai primarii de la oraş ar fi trebuit incluşi în acest top. Dacă ar exista un top al primarilor din comunele ţării ar ieşi la iveală mult mai multe lucruri interesante. Am vedea, de exemplu, primari care nu s-au mai lăsat daţi jos de pe funcţie încă de la primele alegeri care au avut loc după anul 1989, de la primele alegeri libere care au existat în ţară. Unul dintre exemplele cele mai evidente de la noi din judeţ este un primar care se apropie de nunta de aur cu primăria dacă putem spune aşa, primarul din Independenţa. Chiar dacă este în fruntea administraţiei locale de 20 de ani în comună nu se vede acest lucru aproape deloc. Motivul: lipsa banilor. Comuna a fost sărită din schemă mai mereu de la împărţirea banilor, fie a celor de la Consiliul Judeţean Constanţa ori a celor de la Guvern. Aşadar, oricât ar sta un primar la primărie, ani sau zeci de ani, fără bani, multă implicare, devotament şi relaţii, foarte importante mai ales în acest context social şi politic, nu înseamnă că localitatea pe care o conduce arată brici. Şi exemplele primarilor uitaţi în scaunele lor de mulţi, mulţi ani, chiar dacă nu au făcut mai nimic pentru oamenii care i-au dat votul sunt mult mai multe. Ceea ce este evident este faptul că longevivii în astfel de funcţii sunt, în majoritatea lor, primari de la sate unde sunt alegători mai puţin pretenţioşi şi care primesc în schimbul votului lor pentru candidatul „x" o masă copioasă sau un pachet consistent de produse alimentare care, pentru o fami