Bobo Mare, una din jumătăţile duo-ului de zeflemiști Fără Zahăr, îşi împarte cariera între noul album, în pregătiri, al formaţiei şi spectacolele atipice de teatru.
Formaţia a lansat de curând ultimul single ”Cine mi-a împuşcat maimuţa”, dar acesta nu este singura preocupare din viaţa cântăreţului ieşean. Pe lângă meseria la care, spune el, se ”pricepe mai bine”, muzica, Bobo cochetează de ceva timp cu o formă de teatru care a prins, în mod surprinzător, la public. Este încă ”un pasager clandestin” al acestei arte, după cum spune el, dar provocarea îl face să accepte rolurile pe care i le propune Ada Milea. Colaborarea dintre cei doi a început cu adaptarea lui ”Don Quijote”, piesă pe care ”Ada o tot îmbracă în haine noi, să nu se plictisească în aceeaşi formă” şi care încă se joacă, după mai bine de şase ani de zile. De curând cei doi au adaptat şi ”Nasul”, de Gogol într-un spectacol la fel de inovator în regia lui Alexandru Dabija.
Bobo povesteşte despre prima lui iubire, muzica, despre planurile de viitor ale formaţiei şi cum pot fi ele puse în aplicare, dar şi despre cum a început şi cum s-a dezvoltat colaborarea cu idolul lui, Ada Milea, cea care l-a ajutat şi pe care o poate numi acum prietenă.
EVZ: Cum ai ajuns să lucrezi cu Ada Milea?
Bobo Burlăcianu: La un moment dat, noi - Fără Zahăr - eram invitaţi la Tonomatul DP2 şi Măruţă a sunat-o pe Ada să intre în direct, ştiind cât de mult o apreciem. Cred că atunci a fost prima întâlnire. Destul de ciudată pentru că e dificil să-ţi întâlneşti brusc idolii, dar ca surpriză, a funcţionat. Altă dată, la o ediţie a Stufstock-ului, noi fiind săraci şi neavând decât o singură chitară mai bună, am rugat-o pe Ada să ne împrumute chitara ei pentru concert. Am cântat în aceeaşi seară, pe scena mică. Apoi am avut un concert comun în Lăptăria lui Enache. După care, în 2004 m-am mutat la B