Cele două colegii disputate duminica trecută nu ne spun nimic cu adevărat despre tendinţele electorale. Sursa: EVZ

Eşantionul e prea mic pentru a broda analize, poţi doar expune impresii a căror durată de viaţă expiră în trei zile. Un lucru însă îl ştiam şi a fost reconfirmat: câştigă cel care face cărţile. USL şi PDL au câştigat fiecare în fieful propriu. Alegerile libere devin, în mod fundamental, matematică pură fără măcar o rămăşiţă doctrinară: poţi aduna pe hârtie voturile pe care mizezi cu o noapte înainte de deschiderea urnelor. Marja de eroare este infimă. Dreapta şi stânga sunt două glume răsuflate în mediul rural şi în orăşelele sub 40.000 de locuitori. Celulele de bază ale partidelor sunt formate la sate dintr-un nucleu de oportunişti care îşi schimbă culoarea politică de patru ori pe an, dacă e nevoie. Primarul şi acoliţii săi, în general neamuri care răspund fiecare de strunirea şi încolonarea la vot a câte unei uliţe, pot fi închiriaţi la propriu la fiecare scrutin electoral. Cine dă mai mult, câştigă licitaţia. A face o hartă a apartenenţei politice la nivel naţional este efectiv imposibil pentru că textura formată din miile de localităţi îşi schimbă culoarea de la o zi la alta. Da, Moldova e mai degrabă roşie şi Ardealul mai degrabă galben-portocaliu, dar e o imagine din avion, de unde nu se pot vedea degradeurile miilor de puncte din această ţesătură. De exemplu, oraşele din Moldova au acum în mare parte primari PDL, pentru că lumina vine de la Cotroceni, în timp ce, în mandatele lui Iliescu, aceleaşi oraşe erau roşii de la un capăt la celălalt.

Există o democraţie încă în stadiul incipient în această Românie non-urbană, în care "votul liber" e o lozincă golită de conţinut. La "alegerile libere" din comunism farsa era aceeaşi, diferenţa este că acum primeşti un ban cinstit la intrarea sau la ieşirea de la urnă, depinde de cât d