• Sufletul sau de artista e purtat de un trup aproape neputincios si de un scaun cu rotile • Dana Dascalu este internata in Centrul de Servicii de Recuperare Neuromotorie - Harlau • A publicat pana acum trei volume de poezii in Romania si Franta • "Versurile m-au ajutat enorm in tot acest timp. La inceput eram mult mai grav. Prin poezie am reusit sa ma echilibrez motoriu, am reusit sa-mi misc mana si, cel mai important, am reusit sa comunic mai usor. Inainte mi se inclesta gura si nu mai puteam sa continui o discutie si nici nu puteam sa scriu, asa ca, de cele mai multe ori, ii rugam pe asistenti sa-mi scrie versurile pe hartie", spune Dana Dascalu
Inca o dovada vie ca frumosul poate fi exprimat mai bine prin suflet, si nu prin trup. Un suflet de artist, purtat zeci de ani intr-un trup paralizat, aproape neputincios. Cu toate acestea, indrazneste, are curajul sa spuna ca a iubit cu patima si este gata sa se indragosteasca in continuare. Si-a exprimat iubirea in poezii. Poate ca geniul sau nu tinteste la fel de sus ca celebrul fizician Stephen Hawking, teoretician al originii universului, condamnat, de asemenea, sa-si conceapa teoriile sezand vesnic intr-un scaun cu rotile. Insa Dana Dascalu, in varsta de 46 de ani, internata de peste 25 de ani in Centrul de Servicii de Recuperare Neuromotorie - Harlau, a publicat pana acum trei volume de poezie. Stilul sau este apropiat mult de cel al Veronicai Micle, femeia de care a fost indragostit Mihai Eminescu. "Vor trece iarasi nopti si zile lungi / In care astepta-voi / Sa-mi spui aceleasi vorbe dulci / Dar eu te las acum, ramai cu bine", sunt cateva din versurile poeziei "Deosebire", editata in anul 2001, in volumul "Totul sau nimic". "Versurile m-au ajutat enorm si am scris poezii din suflet. La inceput eram mult mai grav. Prin poezie am reusit sa ma echilibrez motoriu, am reusit sa-mi misc mana si, cel ma
