Voi relua jurnalul ţinut cu intermitenţe de-a lungul anilor. Vor fi notaţii scurte, seci, exacte, stenograme ale trăirilor mele diurne şi nocturne, căci, de se va întâmpla, nu mă voi sfii să transcriu vise, coşmaruri, nu voi ezita să inserez texte, de se vor ivi, şi sunt sigur că se vor ivi, căci bună parte din poezia mea se hrăneşte din călătoriile mele. Va fi modul meu de a-l însoţi pe călătorul de profesie care mi-s. Ieri, de pildă, a fost una dintre cele mai dense zile din ultima vreme. "Zile - prelungi fluierături în noapte", scriam pe vremuri ca să constat abia acum adevărata încărcătură a acestor cuvinte. Aşadar, am primit şi am dat zeci de telefoane, apoi m-am întâlnit cu Anamaria Petre, o tânără prozatoare, autoarea unui roman consacrat lumii marginalilor, a băieţilor de cartier, defavorizaţilor, loviţilor de soartă, priviţi cu destulă înţelegere, dacă nu chiar cu o undă de simpatie. E uimitoare profunda cunoaştere a lumii acestora; misterul se dezleagă aflând că autoarea a copilărit într-un cartier de la marginea oraşului Satu Mare; or fi contribuit şi studiile de drept la asta, familiarizarea precoce cu atmosfera din sălile tribunalelor, lecturile, poate... Între timp, veniseră şi se instalaseră în bibliotecă Igor Ursenco cu soţia sa. El e basarabeanul autoexilat în Baia Mare, cel care a alcătuit Antologia poeţilor basarabeni şi maramureşeni, care va apărea la noi în toamna aceasta, cu sprijin financiar din partea C.J. Maramureş. Un sprijin financiar mai mult simbolic, ce-i drept, dar care îl va îndreptăţi, anticipez aici, să pună mare presiune pe mine. Tânărul nu mai e deloc aşa, are 40 de ani şi trăieşte drama celui situat "între": situat între România şi Basarabia, el e total ignorat de critica românească, dar nici la Chişinău nu are o cotă mai bună. Nici nu-i de mirare ţinând seama de stilul scrierilor sale, pretenţioase, preţioase, baroce. A avut