Spre dezamăgirea CNN, Fox- News, ABC, BBC, UN, Al Gore, M. Ghadaffi, Ion Cristoiu şi a altora care aşteptau cu sufletul la gură să vadă New York City potopit de uraganul Irene, dezastrul s-a reprogramat pentru o dată ulterioară. Sursa: EVZ

Uraganul a sfârşit într-un anti-climax botezat, pentru salvarea aparenţelor, furtună tropicală. De fapt, fără TV nici n-ai fi ştiut ce dramă planetară am trăit zilele trecute, aici în Mid-Manhattan: în afara unei ploi mocăneşti de o noapte şi ceva canale înfundate, ca la orice furtună de vară de pe la noi, n-a fost nimic deosebit în New York. Asta dacă primarul Bloomberg n-ar fi luat măsura, fără precedent istoric, de a îngheţa transportul în comun şi a decreta nişte evacuări simbolice pe coastă (adică fără capacitate de a le pune în practică, ceea ce ar fi fost o enormitate).

Excesul de zel politicianist, cu consecinţe economice incalculabile, ţine de context: liderii din SUA suflă în iaurt după ce George Bush a fost făcut franjuri când uraganul Katrina a dus la inundarea New Orleans. Nimeni nu mai riscă nimic şi e mai la modă să fii panicard decât echilibrat (ştiţi stilul). Dacă închiderea aeroporturilor pe furtună e de înţeles, paralizarea activităţii economice a unui oraş – şi ce oraş! – pentru că plouă o zi şi o noapte constituie o cedare în faţa viziunii postmoderne că viaţa e o suită de patologii ce trebuie medicalizate şi micro-administrate de guvern.

Istericii cu microfon-pămătuf s-au perindat pe ecran căutând vreo baltă în care să se bage cu picioarele, transpirând ridicol în canadiene polare (sunt 28-29 grade Celsius la New York, iar când plouă e înnăbuşitor de cald) pentru impresie artistică. În vremea asta newyorkezii dorm cu fereastra deschisă, umblă pe străzi şi în baruri ca de obicei, în şlapi şi bermude, se miră ce bazaconii se spun despre oraşul lor şi târguie una-alta de la pră