Chiar dacă au luat-o de jos, cu munci mărunte şi grele, toţi primarii cu care am stat de vorbă spun că se mândresc cu traseul profesional pe care l-au avut până să ajungă în funcţiile ce le au acum. Ei sunt de părere că tocmai activitatea pe care au derulat-o i-a ajutat să ajungă oamenii ce sunt astăzi „Dacă aş putea da timpul înapoi, aş face acelaşi lucru doar dacă aş trăi aceleaşi vremuri de atunci", spune primarul din Crucea, învăţător de 37 de ani în localitatea pe care o conduce acum. „Munca de la SMA pe care am derulat-o timp de patru ani m-a învăţat tot ceea ce ştiu azi. A fost o bună şcoală de viaţă şi mă mândresc cu asta", este de părere primarul din Băneasa, Gelu Iordache. Nimeni nu s-a născut cu funcţie, spune o vorbă din popor, perfect adevărată şi care este transmisă în general de oamenii care au muncit mult până să ajungă în diferite funcţii publice. Sunt unii care au sărit mai multe etape ale vieţii lor şi s-au ajuns în diferite funcţii importante cu care nu ştiu ce să facă, însă aceştia fac obiectul altui material de presă, cu atât mai mult cu cât exemple de acest gen avem cu duiumul în peisajul autohton local. Vorbim acum însă despre oameni care au pornit de jos, de la munci precum strungar, inspector personal, dispecer, pădurar sau sortator-gestionar în domeniul exploatării silvice şi care încet, încet, au ajuns, cu trudă, să acumuleze suficiente cunoştinţe astfel încât să poată ocupa funcţia publică pe care o au azi.

Vrabie: „Am fost contabil la CAP Peştera şi pădurar. Mă mândresc cu asta" Unul dintre cei mai vechi primari din judeţ, cel de la Băneasa, Gelu Iordache, cu 20 de ani de muncă în folosul comunităţii, a început să lucreze ca şef de echipă, inspector la personal şi dispecer la SMA-ul din localitate, care era funcţia cea mai importantă după director şi inginer şi cu responsabilitate mare. „SMA-ul de la Băneasa era printre cele mai i