Patru generaţii de bijutieri greci au reuşit să creeze un gigant de lux, recunoscut în întreaga lume. Secretul? Au îmbinat elemente din tradiţia elenă şi cea romană în piese clasice, atemporale. Diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete, spune un refren din anii ’50. Succesul casei Bvlgari arată însă că la fel de importante sunt rubinele şi safirele.
Este uneori greu să ne imaginăm că poveştile giganţilor de lux, cu ale căror logouri ne întâlnim zi de zi pe stradă, pornesc cu nimic mai mult decât ambiţie, oportunitate şi câţiva cenţi în buzunar. Ei bine, istoria casei de bijuterii Bvlgari exact aşa începe. La sfârşitul secolul al XIX-lea, o familie cu tradiţie în prelucrarea metalelor preţioase decide să se mute din oraşul elen Epirus, lăsând în urmă un magazin de profil pentru o viaţă mai bună în Corfu.
Familia a deschis aici un nou magazin. Câţiva ani mai târziu, în 1877, Sotirios Boulgaris, singurul fiu al familiei, decide să lase în urmă pentru totdeauna tărâmurile însorite, însă cuprinse de violenţă ale Greciei şi pleacă în Italia, unde se stabileşte iniţial la Napoli. Pentru a ajunge la Roma, Sotirios şi-a cheltuit aproape toţi banii. Aşa că, atunci când a sosit, în cele din urmă, în capitala Italiei, s-a văzut nevoit să vândă bijuterii făcute de el pe treptele Academiei Franceze din zona Pincio.
Succes instantaneu
Un negustor grec i-a oferit conaţionalului său un colţ de vitrină pentru a-şi expune bijuteriile. Aşa s-a pus prima cărămidă a imperiului Bvlgari. Succesul a fost instantaneu. La doar câteva luni, în 1884, Sotirios îşi putea permite să-şi deschidă propriul magazin, pe Via Sistina din Roma.
A decis să-şi naturalizeze numele, schimbându-l astfel în Sotirio Bulgari. În 1880, se căsătoreşte cu Eleni, cu care a avut doi fii: Constantino (născut în 1889) şi Giorgio (născut în 1890). În 1884, a decis să lase în urmă
