Keynes a explicat în capitolul 24 din Teoria Generală că a scris o teorie pentru a salva capitalismul de el însuşi. Recent, Roubini a afirmat că Marx avea dreptate că sistemul capitalist se poate autodistruge. Ambele afirmaţii reflectă şi creează îngrijorare. În fond, lăsând deoparte Atena lui Pericle, democraţia a apărut odată cu capitalismul. Ar putea, deci, democraţia să dispară odată cu capitalismul? De asemenea, ambele afirmaţii au apărut în urma unei crize economice majore. Ar putea, deci, criza actuală să fie declanşatorul unor conflicte între clasele sociale, care să ducă la autodistrugerea capitalismului? Sau este doar declanşatorul unei lupte între centrii de putere ai capitalismului pe tema modului în care acesta va fi administrat până la următoarea criză majoră?
Capitalismul şi Democraţia.
Un nou sistem economic ar putea veni în locul capitalismului doar dacă ar genera o productivitate mai mare decât cea generată de capitalism, aşa cum s-a întâmplat când capitalismul a înlocuit feudalismul. Dar cum se generează productivitatea? Productivitatea creşte dacă există inovare tehnologică şi de produs. Capitalismul a creat condiţiile pentru inovare permanentă şi i-a asociat acestei inovări un sistem de guvernare care să-l perpetueze. Toate acestea sunt asamblate într-un lanţ cauzal de aur: capital privat-pieţe libere-concurenţă-inovare-productivitate-democraţie.
Inovarea este rezultatul concurenţei dintre agenţii economici pe pieţe libere. În sfârşit, concurenţa pe pieţe libere nu apare decât dacă cel puţin o parte din mijloacele de producţie sunt în proprietate privată. Pentru că asigură creşterea productivităţii muncii, capitalismul asigură democraţia. Guvernarea democratică a apărut când, datorită capitalismului, nivelul productivităţii muncii a atins un nivel suficient de mare.
La rândul ei, democraţia este o condiţie strict necesară
