Atentatele de la 11 septembrie 2001 au provocat un şoc planetar cu efecte pe care le resimţim şi astăzi. Umbra acestui atac terorist a planat asupra întregului deceniu care s-a scurs, iar comemorarea evenimentului este şi un prilej de analiză, de bilanţ, la care contribuie numeroşi istorici, scriitori, analişti, filozofi, sociologi sau oameni politici. Cum este privit din Franţa acest deceniu pus sub semnul lui Ben Laden?

“Ben Laden este mort, dar ura mai vibrează încă”. Sub acest titlu filozoful André Glucksman analizează, în ziarul LE MONDE, învăţămintele pe care ar trebui să le reţina lumea civilizată şi democraţiile din drama produsă pe 11 septembrie. Iar concluzia sa este cea din titlu, chiar dacă Ben Laden a dispărut, “strategia urii radicale şi fără milă” rămîne vie.

“Şocul de pe 11 septembrie a fost trăit în primul rînd ca unul... imposibil", mai spune filozoful francez. Oamenii vedeau ce se întîmplă dar nu le venea să creadă că era adevărat. Acest atac a fost ca un semn al apocalipsului, dar nu cel din vremea războiului rece, o altă formă posibilă de apocalips şi-a arătat “vîrful nasului”, scrie Glucksman.

Sub semnul acestei noi forme de ameninţare apocaliptică s-a derulat apoi întregul deceniu. 11 septembrie este de fapt o “bombă cu explozie întîrziată” spun doi profesori universitari, Fabien Truong şi Gérôme Truc, care semnează o altă interesantă analiză în LIBERATION. Cine îşi mai aminteşte astăzi, notează ei, că în 2001 majoritatea guvernelor din Europa erau socio-liberale, că economia mergea bine, că şomajul era în scădere şi că toată lumea miza pe “noile economii” ca pe un mesia?

Iată-ne acum, mai scriu cei doi universitari, “cu guverne de dreapta în toată Europa, cu o extremă dreaptă înfloritoare, cu un şomaj în creştere, cu o datorie publică record, cu o zonă euro în pericol, cu o solidaritate europeană sfărîmată şi cu o