De peste un an, orădenii, mai ales cei care au ghinionul să locuiască în partea vestică a oraşului, se plâng întruna de mirosul pestilenţial care le împute casele. Instituţiile de control s-au tot perindat pe la posibili poluatori, găsind diverşi vinovaţi „de serviciu", dar nu şi soluţii pentru a schimba situaţia.

Într-un final, toate autorităţile locale s-au convins că, fie vară, fie iarnă, sursa duhorii este aceeaşi, şi anume crescătoria de porci din Ioşia a firmei Nutripork. Dar, întrucât aceasta are autorizaţie integrată de mediu emisă de la Cluj, Agenţia Regională de Mediu e singura care poate să impună modernizarea tehnologiei folosite aşa încât ferma să nu mai împută oraşul. Or, după un ping-pong de un an între instituţii, specialiştii de la Cluj s-au „deşteptat" definitiv: ferma n-are absolut nicio problemă!

Pe hârtie, ca-n UE

Ferma Nutripork din Ioşia, deţinută de Nutrientul Group, funcţionează din 1953, fiind privatizată după revoluţie, şi creşte peste 6.000 de porci. În 2007, ferma a trebuit să-şi reînnoiască autorizaţia de mediu şi, conform normelor legale, a trebuit s-o ceară de la Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului (ARPM) Cluj, care a impus, pe hârtie, câteva măsuri necesare ca ferma să nu creeze nicio formă de disconfort cetăţenilor.

Prin autorizaţia obţinută în urmă cu 4 ani şi valabilă până în 2017, patronul Iosif Pazuric (foto) se obliga să acopere batalul de dejecţii porcine în permanenţă cu un „înveliş plutitor dintr-un strat de paie de circa 10 cm", strat care să fie împrospătat după fiecare nouă deversare de dejecţii şi „ori de câte ori se constată că pe anumite porţiuni s-a degradat", iar în interiorul halelor să se folosească diferiţi odorizanţi agreaţi de UE. În plus, Nutripork s-a obligat, tot pentru a ţine damfurile departe de oraş, să amenajeze o perdea verde, prin plantarea de arbori în jurul fermei. Num