La Alatri, un alt sătuc medieval cocoţat pe-un vârf de deal. Vizităm Acropolele local care nu-i decât un morman de pietroaie. Mă reculeg în biserica unde o mână de enoriaşi se roagă îngenunchiaţi în jurul raclei cu trupul neînsufleţit al unei călugăriţe - Maria Cimati. Azi ni s-au alăturat şi francezii, cuplul Nicole Stamberg şi Georges Drano. Amândoi îl detestă din toată inima pe Sarkozy, despre care cred că este une vergogne. Sunt de undeva de lângă Montpellier, învăţători amândoi, el chiar mai mult - director de şcoală. Au evidente simpatii socialiste. Nu îl au la inimă nici pe Jill Jouanard, poetul care a organizat, în 1994, turneul Paris-Montpellier-Barcelonne, în cadrul căruia 12 editori români (între alţii Mircea Martin cu soţia, Marian Papahagi, Claudiu Constantinescu, cronicar la "România literară" o vreme, redactor la Fundaţia lui Buzura, cu care m-am şi împrietenit, ce s-o fi ales de el, nu ştiu...) am avut şansa de a vizita edituri celebre, centre de distribuţie, librării, oameni politici - la Montpellier, într-un palat surprinzător de asemănător cu Palatul Poporului, am fost invitatii Preşedintelui Asociaţiei (sau aşa ceva) Regiunilor Europene - etc. I se reproşează oportunismul determinat de faptul că nu a urmărit niciodată nimic altceva decât propriul interes. De parcă alţii ar proceda altfel... A sosit şi Es Pop. La cină Doina face apologia noului venit, Gerardo deplânge soarta pădurilor rase de pe suprafaţa pământului ca să se facă loc livezilor de măslini, Franziska şi Hans îşi plâng câinele mort de bătrâneţe, de fapt au trebuit să-i facă o injecţie letală căci împlinise 14 ani şi abia se mai ţinea pe picioare, era notre enfant. "Eşti adepta religiei vedanta, i-am zis, de vreme ce ai mărturisit că iubeşti toate animalele, inclusiv şerpii, ţânţarii şi puricii". "Dar în Austria nu sunt purici, totuşi, zice!" Bazil vorbeşte despre doctoratele lui